Ne-am obisnuit ca sexualitatea sa curga liber prin plasma Occidentului, cu meandre apetisante, cu torente de transgresiune si imaginar incendiar; de altfel cu un debit violent de informatie si aplicatie. Ce mai, daca vorba cantecului “de la rusi vine ploaia”…din Vest vine Sexul.

Generatii infratite au privit cu nesat eroinele dezinhibate din Sex and the City, internetul geme de site-uri NSFW (not safe for work, porn-ish), iar revistele glossy gen Cosmopolitan & Comp sunt pline de confesiuni hot si “tehnici”, chestii fara perdea care iti fac mintea sa se suceasca ca un tirbuson. E greu de crezut ca mai exista vreun adolescent care sa fi supravietuit bombardamentului mediatic impregnat de sex, dificil sa li se mai inroseasca urechile cu pudoarea de-odinioara. 

Am explorat impreuna conceptul de “puritate” in Orient si sacrificiile la care sunt supuse femeile, fizic si psihic, dar si relatiile interumane: cenzurate, supravegheate, in spiritul virtutii neprihanite. Vroiam insa sa va atrag atentia asupra unui fenomen- l-am numit eu sexualitate reversibila, o tendinta care ia amploare in special in Statele Unite (si de acolo, ca sporii purtati de vant, se raspandeste in restul lumii, precum multe alte fenomene de inspiratie americana!)…O miscare in sensul invers al acelor de ceasornic: inhibarea sexualitatii manifeste din randurile generatiei tinere!

Purity rings: noua centura de castitate!

O atitudine conservatoare, puritana, prin care adolescentii isi propun sa amane debutul vietii sexuale pana la legalizarea relatiei prin casatorie. Baieti si fete infunta “Patimile pubertatii“ purtand aceste inele, simbol al virginitatii si simbol al abstinentei. O moda lansata de organizatii religioase prin anii ‘90, a devenit o practica din ce in ce mai raspandita in ultimii ani, ajungand o tema controversata (de la premiile MTV de acum cateva zile pana in politica, in vederea alegerilor din SUA!)

Ok, a se intelege ca mai nou lumea isi poarta virginitatea pe deget? Cu inelul vine si un certificat de puritate, pe care fiul/fiica il semneaza in fata parintelui si si-l atarna in dormitor.

E o adevarata industrie: educatia sexuala prin “abstinence-only” (in traducere: unica metoda contraceptiva valabila: don’t do it! pre-marital sex is dirty!) e o tema draga republicanilor si in timpul administratiei Bush o asociatie precum The Silver Ring Thing (o ramura a bisericii evanghelice) a primit fonduri federale de peste 1 milion de dolari pentru a promova aceste inele si juramintele de castitate! Exista zeci de websites care vand tot felul de modele, de la zirconiu pana la diamante, cu inscriptii romantice sau cu versete din Biblie, care sa te fortifice pentru a nu “ceda”!

Ciudatenie. Un tata face cadou fiicei sale de 13 ani un inel de platina cu doua safire, care in spiritul juramantului de castitate reprezinta, spune emotionata tanara, “ochii tatalui meu, care ma privesc mereu, sa-mi reaminteasca de promisiunea facuta!” (rima neintentionata!). Mereu?! Creepy! “Voi ramane virgina pana la casatorie, cand sotul meu imi va inlocui cu verigheta inelul de promisiune de la tatal meu!”

Hmm, e un fel de ceremonie medievala, cu “predarea himenului”, iar in jur sunt indivizi cu glugi pe cap care tin faclii aprinse?! Virginitatea e un trofeu? (ok, tocmai citesc pe un site ca o fosta concurenta de Big Brother si-a scos la licitatie “pretioasa membrana” pentru 1 milion de euro, do i hear more, ladies and gentlemen? 1 million once, 1 million twice…Sold, to the pervert…(fill this space later)…  

Din ce in ce mai multe staruri adolescente poarta si sustin mesajul acestor bijuterii ale abstinentei: grupul The Jonas Brothers, vedete Disney precum Miley Cyrus, iar castigatoarea ultimei editii a megashow-ului American Idol, Jordin Sparks (melodia Tatoo ati auzit-o de sute de ori vara aceasta la radio!) a contracarat ironiile la adresa inelelor de puritate la MTV Music Awards comentand ca cei care nu le poarta sunt “SLUTS“!!!

(Cum ati comenta faptul ca fiica de 17 ani a guvernatorului Sarah Palin, candidatul VP pentru republicanul John McCain- cea care a declarat ca isi educa copiii in spiritul abstinentei si nu este de acord cu educatia sexuala in scoli si cu metodele contraceptive!- este insarcinata, incalcand -heh, evident- propriul juramant de puritate?!)  

Am gasit un articol Reuters in care se spunea ca asociatia The Silver Ring Thing planuieste extinderea programului juramintelor de abstinenta in tari precum Marea Britanie, Brazilia si Romania! Cum am fi intampinata la noi in tara aceasta initiativa?

Ati fi de acord ca fiica/fiul Dvs. sa poarte un astfel de inel de puritate, sa faca un astfel de juramant? Ati crede in eficienta unei astfel de “promisiuni de puritate”? Mai multa educatie…sau pur si simplu abstinenta?

E un subiect incomod, dar Superficiala nu se teme de o provocare. Dupa o saptamana in care am scris si am dialogat cu voi despre modul de viata al femeilor dintr-o cultura diferita de a noastra, e randul sa abordam un subiect delicat, despre care se stie poate prea putin, sau despre care se crede ca este o traditie cruda de mult eradicata. 

O cumplita agresiune asupra trupului feminin, un act de absurda atrocitate: mutilarea organelor genitale prin infibulatie, aplicata la o varsta frageda fetitelor cu precadere din Somalia, dar si din alte state din Africa si Orient. Abominabilul act se executa in numele “puritatii”, inca din vremuri preislamice. Femeia trebuie lipsita de sensibilitate sexuala, de pulsatii carnale “periculoase”.

Imamul comunitatii incurajeaza de multe ori aceasta practica pentru a feri femeile, firi slabe, de a cadea in pacat, de a se lasa posedate de demon, devenind sclave ale placerii, prostituate, si luand calea pierzaniei, cea care sfarseste direct in iad! Insa deseori, surprinzator, sunt chiar femeile cele care perpetueaza sangeroasa traditie in sanul propriei familii, pentru a creste fiice sau nepoate pure, “sigilate”, intact virgine, pentru un mariaj fara de pata! E o violenta menita sa asigure controlul deplin asupra trupului femeilor, sa le paralizeze in totalitate, ca si cum societatea patriarhala ar trai intr-o frica irationala vizavi de puterea sexualitatii feminine! 

Trauma lasa grav marcate pe viata fetite care in jurul varstei de cinci ani sufera aceasta groaznica violare a propriei integritati trupesti si mentale…Numeroase copile mor in timpul operatiei sau in urma ei, din pricina hemoragiei intense, a infectiilor de tot felul sau a durerilor care nu dispar cu totul nici macar dupa cicatrizarea completa a ranii!

Mai tarziu, ca adult, raporturile sexuale care vor lacera tesutul cicatrizat sunt o tortura la propriu sfasietoare, iar nasterea pe cale vaginala depaseste in durere chinurile facerii oricarei alte femei! 

Procedura e sinistra:mai multe femei tin fetita pentru a o impiedica sa se miste, in timp ce un soi de felcer, de macelar consfintit, taie grosolan, fara anestezie, clitorisul si labiile (exista patru tipuri de mutilare genitala, de la crestare pana la excizia completa), cu o foarfeca sau o lama, iar ceea ce ramane din organele genitale cioparite este cusut in asa fel incat vulva sa fie complet inchisa! Tesutul ingrosat si dur care se formeaza in urma cicatrizarii actioneaza ca o centura de castitate, fiind lasata doar o mica deschizatura pentru a permite urinarea si eliminarea fluidului menstrual. Dupa operatie fetitelor li se leaga picioarele, si raman astfel imobilizate cate doua saptamani pentru a se “inchide” cat mai bine; cele care se zbuciuma de durere sau se opun vor fi supuse unei noi cusaturi (alte chinuri infioratoare!).

Am urmarit recent o editie din talkshow-ul moderat de fostul topmodel Tyra Banks, iar una dintre invitatele sale a fost manechinul de origine somaleza Fatima, participanta la emisiunea de success America’s Next Top Model. Aceasta frumusete africana, de o rara gratie si sensibilitate, a povestit audientei inmarmurite propria sa experienta din copilarie, mutilarea genitala si consecintele sale, inclusiv faptul ca nu a avut -si nu crede ca va avea vreodata- relatii cu un barbat, in ciuda faptului ca traieste acum intr-o tara libera, fara restrictii!

Vreau sa va impartasesc cateva citate din cartea scriitoarei somaleze Ayaan Hirsi Ali, “Infidel”, impresionanata poveste a vietii sale de refugiata, cu confesiuni incredibile si reflectii controversate…Extrase pe care le-am ales pentru impact, in propria-mi traducere din original:

“La scoala coranica o fetita de opt ani era strigata kintirleey, cea cu clitoris. Eu nu stiam ce inseamna acel cuvant. Ceilalti copii obisnuiau sa o scuipe, sa o ciupeasca, sa-i arunce nisip in ochi, si incercara chiar sa o ingroape de vie in spatele scolii. Invatatorul nu spunea nimic. Din cand in cand si el o striga dammin! -prostanaca- si kintirleey. 

De multe ori ma certam cu o colega de clasa, si in urma unei batai imi striga brusc din spate: “Kintirleey!” Verisoara mea Sanyar tresari. Eu o priveam fara sa inteleg, in timp ce teama isi facea incet loc in sufletul meu. Eram si eu precum fata batuta? Aveam si eu chestia aia scarboasa, kintir…?!”

Ayaan descrie apoi cum bunica sa organizeaza ceremonia de infibulare, pentru Ayaan si sora sa, certandu-se cu mama copilelor care s-ar fi opus procedurii, insa batrana are argumentul suprem: “Vrei ca fiicele tale sa devina niste curve?!”

Bunica pregateste copilele de intalnirea cu felcerul:< “Cand in sfarsit o sa scapati de lungul vostru kintir, tu si sora ta veti fi pure”. Dupa vorbele bunicii si gesturile sale stranii care desenau prin aer, parea ca acel oribil kintir ar fi crescut in asemenea masura incat sa ne atarne intre picioare!”>

Autorea descrie apoi episoade din adolescenta, cum femeile traiesc cu propria excizie si cum isi privesc corpul: “Fetele se laudau. Toate explicau ca organele lor genitale fusesera inchise cat mai mult posibil: si asta le facea si mai pure, de doua ori virgine! Jawahir in special era mandra de infibularea sa. Obisnuia sa spuna: “Vedeti palma mainii mele? Eu exact asa sunt acolo. Plata. Inchisa.” Numind insa o alta fata, Jawahir ne spuse cu dispret: “Daca treci prin fata baii cand isi face nevoile, poti auzi ca nu e virgina. Nu picura, ca toate noi. Ci face pipi cu un jet puternic, ca barbatii!”

Ar mai fi multe de spus, insa astept gandurile voastre. Nu ne simtim oare brusc norocoase, privilegiate, cand ni se aduc la cunostinta astfel de situatii triste?!…

De cate ori ni s-a intamplat sa privim cu admiratie paginile artistic elaborate ale unui pictorial de moda dintr-o revista fancy? Sa ne simtim pe loc transportate in locatiile lor exotic alese, cu plaje ca pudra de talc, cocotieri si frumoase indigene in decor, cu ornamentale rochii etnice multicolore…

Taramuri de vis in care modele cu umeri goi si bronzati pozeaza in tinute fabuloase, de hipnotica extravaganta, acele designer creations  imposibil de exclusive: ilustrate cu priviri intense in obiectiv, sub pleoapele seducator ingreunate de machiaj sofisticat. Pentru placerea furnicatoare a consumatorului- miriade de accesorii de lux, lucitor- imbietoare, prezentate in cea mai tentanta lumina (si desigur la coltul paginii cu pret informativ cu tot, din care tragem concluzia ca marea majoritate a femeilor cu greu si le-ar putea permite!). 

Pictoriale care dau de gandit, cu o spranceana ridicata, in care “dive” iubitoare de lux se pozeaza cu membrii uimiti ai unor triburi africane, ” interactionand” chipurile pe tocuri vertiginoase Jimmy Choo si infasurate in rochii couture..Pictoriale absurde in care modele defileaza glamorous in favela braziliana cu puzderie de copii sarmani si infometati alergand in jur…

Ce ati crede insa despre un pictorial in care aceste invidiabile, costisitoare accesorii de firma nu ar mai fi prezentate de fotomodele profesioniste cu un aer glacial si plictisit, ci printr-o bizara strategie, de amorul artei…controversate, le-am vedea “atarnate” si fotografiate pe oameni de rand, nevoiasi sau chiar cersetori ai strazii?!

Din pacate aceasta idee a avut-o revista Vogue India, care a ales pentru prezentarea accesoriilor din noul sezon “Indian people”, si nu e vorba de neo-riches care cutreiera mall-urile de lux din Mumbai si Goa dupa Hermès si Gucci, ci de oameni din cea mai crunta saracie, dintre cele 456 milioane de indieni care traiesc cu mai putin de 1.25$ pe zi!

O batranica in sari, numai piele si os, tine in brate un copilas care poarta o bavetica Fendi (!!! pret:100$); imaginea este cu-atat mai nepotrivita cu cat mai in spate se intrezareste silueta aproape spectrala a unei fetite cu ochi adanciti si goi, in hainute ponosite.

Un barbat in picioarele goale, ramas fara dinti in gura, poarta cu sine o umbrela Burberry (200$).

Un fermier in coliba sa de lut, imbracat in Alexander McQueen (rapoarte ingrijoratoare arata ca in India mii de lucratori din sate se sinucid din pricina datoriilor!).

O familie de trei persoane, inghesuite in stil tipic oriental pe o motocicleta veche, ne arata mama care tine cu mandrie o geanta afurisit de scumpa, status-symbol (a ce?!), Hermès Birkin (respectiva costa 10000$)!

Va intrebati si voi cum e posibil ca o revista sa dea dovada de atata insensibilitate, sa exploateze mizeria umana pentru a aparea originala, shocking?! De cand a devenit politically correct sa se caricaturizeze saracia? “Pauper-chic”, a innebunit lumea? Product-placement in spinarea incovoiata si costeliva a celor care abia au dupa ce bea apa…si mai ales intr-o tara in care se lupta pentru eradicarea castelor- precum nefericitii Untouchables? Adica triburile Dalit (”broken people”), cei care isi petrec o viata intreaga in subsolul societatii, pe ultima treapta a sistemului castelor, siliti in cele mai umile slujbe si avand grija sa-si strearga urmele propriilor pasi pentru a nu “contamina” cu karma negativa membrii castelor superioare!

Unde ar trebui trasa linia intre fantezie creativa si respect pentru viata reala…?

Daca toata lumea stie ce hram poarta sindicatul paparazzi, haiduceasca indeletnicire de supraveghere a celor faimosi, bogati si nelinistiti din tufisuri si hatisuri de padurice, pradandu-i de secrete si intimitate, sa facem putina lumina asupra celui de-al doilea termen din titlul nostru.

Al Haya’ (”modestie” in limba araba) este o denumire prescurtata pentru Comisia de Promovare a Virtutii si Prevenire a Viciului, care activeaza drept Politia Religioasa in Arabia Saudita. Patrule de Mutaween (voluntari piosi) bantuie strazile, cafenelele si centrele comerciale, controland respectarea legii islamice, Sharia. Ca niste intransigenti vigilantes, apar din piatra seaca oriunde se petrec lucruri “necurate”. Sunt omniprezente umbre, a caror amenintare se strecoara in sufletul cetateanului pentru a-l pazi de caderea in tentatie, pentru a-l feri de tot ceea ce reprezinta acte haram (interzise). 

Sa te afli intr-un restaurant cu un barbat care nu este sotul tau sau macar Mahram (ruda de sex masculin, ca insotitor), este haram; sa urci in masina unui barbat care nu reprezinta un tutore sau o ruda apropiata este de asemenea haram; sa nu fi acoperita corespunzator cu abaya, niqab si lithaam (valul de matase neagra de sub ochi pana pe gat), lasand la vedere mainile sau gleznele, este tot haram, in oricare dintre aceste ipostaze femeia poate fi arestata si sanctionata sever de catre Al Haya’.

Mutaween rezerva tratamente mult mai aspre pentru cei care se fac vinovati de adulter, cei care apeleaza la serviciile prostituatelor, cei care consuma alcool sau droguri, cei care nu respecta timpul de salah (rugaciune), cei asupra carora se gaseste material pornografic. Surprinsi in fapt, cei care incalca regulile pot fi chiar pedepsiti cu lovituri de bici in piata publica, numele lor se acopera de rusine, familia are de suferit urmari teribile. Politia religioasa vegheaza asupra constiintei tuturor, inhatandu-i pe cei care se pierd in pacat, gata de a-i da exemplu celorlalti, pentru o oranduire sociala cat mai “pura”.

Daca frunzarim niscaiva presa de scandal, tabloide si pestrite reviste de paparazzi, putem constata ca misiunile commando ale acestor temerari “paps”, inarmati cu echipament de supraveghere si obiective foto, cauta cu precadere sa prinda tinta in ofsaid, facand ceva ce restul societatii dezapoba! Persoane care isi inseala partenerul oficial, VIP-uri in sesiuni clandestine cu amantul(a); indivizi cu gust pentru orgii si “profesioniste”; staruri care se rostogolesc imbibate de euforie si alcool din cluburi; personaje cu faima si afaceri dubioase, care navigheaza in stil nabab datorita tertipurilor politice si manevrelor de coruptie, s.a.m.d…

Actionand intocmai ca un Serviciu Secret/ Politie Morala, agentiile de paparazzi isi propun prin documentare fotografica sa-si dea “subiectii” in vileag, sa ridice “cortina” asupra viciilor si perversitatilor, se le demaste falsitatea, expunandu-le adevarata natura judecatii publice. Adica fanului, alegatorului, cititorului, care prin poze si dovezi ii poate vedea intr-o lumina noua, cruda si incomoda, ca si cum ar fi pozat nud sub raceala clinica a unui tub de neon! Mda, nu tocmai o lumina magulitoare!

Nu credeti ca inainte de a mai comite acte compromitatoare, actiuni interpretabile, a lega relatii indoilenice etc, orice persoana cat de cat in vizorul publicului/ cu musca pe caciula se uita de doua ori peste umar? Hmm, ce fosneste oare in tufisul ala?! Daca ai ceva de ascuns….be afraid, be very afraid…

E atat de frumoasa incat ai putea regasi trasaturile sale princiare intr-un portret renascentist: un chip ce emana o gratie atemporala, blandete si magnetism; o privire care invaluie cu exotismul arab al ochilor sai negri, purtand in acelasi timp determinarea ardenta a unei energii de luptatoare. Nobila si pasionala. Pentru ca regina Rania Al Abdullah a Iordaniei este pe deplin devotata cauzelor umanitare din Orientul Mijlociu, si mai ales o neobosita activista pentru sustinerea drepturilor femeii in lumea araba.

Am admirat-o desigur cu totii in memorabile aparitii media, unde prin eleganta sa innascuta si o radioasa naturalete reuseste sa aduca in orice incapere in care paseste o lumina aparte! Un suras solar, o carisma care taie rasuflarea. O tinuta de pura inspiratie. Marturisesc, am un adevarat girl-crush pentru regina Rania!

Insa Maiestatea Sa a stiut cu maxima diplomatie sa foloseasca aceste atuuri personale in slujba unor probleme sociale de multe ori reduse la tacere, inabusite in constiinta publica: de la violenta domestica aplicata femeior prizoniere intr-o dimensiune patriarhala, la abuzurile impotriva copiilor orfani sau abandonati; si mai ales a atras atentia si a condamnat fenomenul  “Crimelor de onoare”.

Terifiantele “honor killings“, sinistre executii ale femeilor suspecte de adulter sau de a fi intretinut raporturi sexuale inaintea casatoriei, in numele onoarei, la mana membrilor de parte masculina a propriilor familii! Regina Rania trage un semnal de alarma asupra acestor practici barbare, care gasesc inca adepti in sanul comunitatilor traditionaliste, inchise, subliniind ca nu au nimic in comun cu invataturile islamice!

De asemenea ne e mai cunoscuta imaginea reginei cu parul lasat liber, in bucle cu reflexe castanii, decat cu traditionalul hijab, marca a modestiei femeii musulmane; desi criticata de conservatori pentru infatisarea moderna, manifest al libertatii individuale de expresie, Rania Al Abdullah sustine in continuare ca a purta valul islamic este o chestiune de alegere personala. Avand in vedere ca 60 la suta dintre femeile iordaniene se acopera cu un hijab, Rania comenteaza: “Din pacate, in Occident oamenii privesc valul drept un semn de slabiciune, al femeii oprimate- nu este adevarat, atata vreme cat o femeie il poarta din propria sa convingere!”

Spre deosebire de sotiile altor sefi de stat din randul statelor arabe, care se limiteaza la o prezenta discreta, o voluntara, protagonista Rania a amintit in repetate randuri crezul democratic al egalitatii intre femei si barbati, denuntand discriminarile de orice fel, rasa, etnie, religie sau sex! “Toti suntem egali!”, afirma ea intr-o madrasa din Amman, in fata unei clase de eleve care ii sorb fiecare cuvant- iar una dintre fete o completeaza sfios citand invataturile Profetului despre egalitatea femeilor cu barbatii!

Convinsa ca pentru a schimba optica Occidentului despre lumea araba, in scopul unei mai bune intelegeri reciproce, sunt necesare toate mijloacele de comunicare, regina Rania a intrat in randul bloggerilor, deschizandu-si un canal Vlog pe YouTube: o serie de episoade in limba engleza, in care isi propune sa sfideze stereotipurile atribuite lumii arabe.

O fermecatoare, elocventa ambasadoare a dialogului, regina Rania discuta pe videoblogul sau tensiunile care s-au creat intre Orient si Occident, prejudecatile care nu fac altceva decat sa adanceasca abisul cascat intre cele doua civilizatii, si raspunde pertinent zecilor de intrebari si mesaje, selectionate pentru a pune mai bine in lumina natura crizei actuale, de la terorism la ura fata de americani, situatia din Palestina (ea insasi este de origine palestiniana!), interpretari coranice si desigur conditia femeii arabe!

E urmarita de milioane de oameni, iar succesul initiativei sale i-a adus titlul de “Cel mai faimos Blogger Arab al anului”, din partea publicatiei Blogger Times!

Am vrut sa va impartasesc profilul de activitate al acestui distins personaj deoarece cred cu tarie ca regina Rania a Iordaniei este un model si o inspiratie constructiva nu doar pentru femeile din lumea araba, ci pentru femei de pretutindeni, reprezentand exponentul desavarsit de frumusete, inteligenta, compasiune si motivatie- aceea de a schimba lucrurile in bine, in ciuda opozantilor si extremistilor! Cu adevarat…o Maiestate!