E minunat cum mesajele voastre, pline de ganduri bune si urari calduroase, au prelungit delicios, unul dupa altul, o stare de fericire deplina, de euforie care ne-a tasnit ca o arteziana prin toti porii, in zilele ce au urmat anuntului nostru de viitori parinti! Intr-adevar “prostiti” de bucurie, cum a tinut sa puncteze -suveran si analitic- sfatosul Bebe Z. Cu siguranta nu se va abtine sa comenteze si sa protesteze indata ce vom da liber la concursul de nume (previzibil, dar se cere, si cititorii mei superficiali sunt toti inspirati!), dar nu va lasati intimidati!  

Avalansa voastra de mesaje si amprenta lor de afectiune nu il puteau lasa indiferent pe Walter, care a tinut sa va multumeasca personal, strecurand un comentariu la postarea anterioara in romana sa proprie si simpatica (adorabila, suspina sotioara de acasa!). O scurta clipa de relaxare pe Superficiala inainte de intensitatea anuntata a ultimului meci de campionat, Bologna-Catania.

Este si ultimul sau meci ca antrenor al Cataniei: si astazi in paginile ziarelor titlul este pretutindeni acelasi- “Catania? De ea imi aminti mereu fiul ce mi se va naste!”

Intocmai, o revelatie ce este totodata si “o mica declaratie de dragoste” pentru orasul care i-a oferit debutul in serie A…pe intrarea principala, cu un parcurs plin de succese si chiar recorduri pozitive! Declara mister Zenga: “Duminica trecuta am fost intrebat care este cea mai frumoasa amintire care o voi purta cu mine din Sicilia…si eu am raspuns ca inca nu puteam revela despre ce este vorba, altfel sotia mea s-ar fi suparat (deh, vroiam prioritate absoluta pentru Superficiala!). Ma refeream la faptul ca sotia mea Raluca asteapta un copil. Stiu deja ca de fiecare data cand il vom privi ne vom gandi si la Catania, locul in care l-am conceput!” 

Eu am ales in schimb sa va reproduc aici cel mai frumos articol dedicat micutului nostru- care isi face astfel debutul in presa italiana- scris de condeiul afectuos al jurnalistului Giovanni Finocchiaro in cotidianul national LA SICILIA, cu titlul din imagine:

“Felicitari, Mister Zenga, aceasta va fi cea mai frumoasa victorie. Strans personala, dar cu siguranta cea mai frumoasa. Aceasta este pagina pe care tehnicianul echipei “rossazzurra” o scrie la sfarsit de campionat, si priveste viata sa privata.

Walter Zenga si Raluca Rebedea asteapta un copil. Asta nu are nici o legatura cu fotbalul. Dar Zenga, in ultima sa conferinta de presa de la centrul sportiv al Cataniei, Massannunziata, si la Bologna, unde se va afla pe banca tehnica pentru ultima oara inainte de a spune adio culorilor rosu-albastre, a vrut sa-si impartaseasca public fericirea.

De fapt au facut-o la “patru maini”, Mister si sotia sa. Vestea a aparut intai pe site-ul personal al Ralucai, www.superficiala.com.

In prim plan gasim instantaneul examenului ecografic care confirma prezenta unui micut. Patru luni. Au trecut patru luni de indoieli, temeri, sperante, semnale clare. Acum fericirea este deplina. Vestea este publica!

Ce s-a intamplat? De la salturile de fericire ale lui Walter in clinica, la emotiile sotiei, care pare imperturbabila, statuara, dar care in suflet se simte deja mama. Si va deveni curand!

Sensul vietii s-a reinnoit sub cerul Cataniei. Astazi colorat in “rossazzurro” si in “azzurro” national italian.

Mesajul sotilor Zenga este unic si original. O mica povestioara istorisita chiar de micutul ce se va naste. Emotiile traite de copilul care creste si care este, intocmai, deja protagonist. Vorbeste direct chiar el (sau ea) pe site-ul Ralucai. Ca si cum ar fi deja adult si ar intelege tot ceea ce se intampla in timpul sarcinii: “Am doar patru luni, dar ma simt deja o autoritate in materie!”(…)

In ceea ce priveste ecografia, Micul Zenga scrie pe Internet: “E un atac indecent, ecograful ma spioneaza cu avansate mijloace tehnologice. Las sa pluteasca misterul in ceea ce-mi priveste sexul. Pana acum am reusit sa-mi ocrotesc pretioasa privacy!”(…)

Duminica trecuta, la anuntul despartirii de Catania, la sfarsitul meciului Catania-Napoli, Zenga insinuase ca un eveniment extrem de personal se concretizase in viata sa. Aceasta era vestea. Nu ne puteam imagina o noutate mai ferice.

Oriunde se vor afla, Zenga si doamna sa, isi vor aminti de Catania pentru reusitele sportive dar mai ales pentru ca aici au prins radacinile unei noi, splendide vieti!

“Felicitari” (in art. in limba romana in original)- asa se spune in limba romana pentru urari de bine. Baby Zenga poti fi multumit, esti deja pe prima pagina! Si ca s-o spunem cu cuvintele Taticului Walter, un fost fotbalist faimos in toata lumea si acum antrenor afirmat, asta e chiar “o chestie pe cinste”!

Giovanni Finocchiaro, quotidiano La Sicilia- l’articolo integrale, in originale, QUI:

Read more »

Salutare tuturor!

Desi abia am implinit patru luni in burtica mamei- si ati putea spune ca nu am prea multa experienta la scris- ma simt deja ca o mica autoritate in materie, o voce importanta, luandu-mi libertatea de a iscali o auto-prezentare pe blogul matern, Superficiala! Culmea, de la primele diviziuni celulare mi-am dat seama ca lumea se va roti in jurul meu, la cheremul poftelor mele, ca voi fi rasfatat si adulat, orice dorinta a mea va fi porunca pentru bietii adulti zapaciti de fericire parinteasca- si ca desigur voi face ce vreau eu: si iata-ma aici, fara sa am nevoie de o alta introducere. Protagonist articulat la cea mai frageda varsta imaginabila!

Nu ma intrebati de sex, e inca un capitol delicat pentru mine, si la 4 luni zau ca nu ma simt pregatit sa intru in astfel de detalii. Desi credeti-ma ca e un atentat la pudoare ca in cele mai recente ecografii- cand sunt spionat cu avansate mijloace tehnologice, mediate de un gel rece aplicat pe burta mamei, care se gadila copios- sa fiu intens observat intre picioare, din toate unghiurile, doar-doar li se va revela Misterul Sexului! Indecent, curiosilor! La randul meu am gasit mijloace sofisticate de ocultare- protectia intimitatii- in pozitii strategice, si o sa-i tin pe jar cat de mult pot! Ha! Nu degeaba se estimeaza ca ma voi naste un determinat Scorpion, precum mama mea pe care o cunoasteti bine!

Am constat ca fericirea vine in doze simple pentru adultii Mama si Tata: e suficient sa fac ceva acrobatii in casuta mea din pantec, si ma refer la chestii simple, nu la vreun triplu salt cu surub, nebunii gen Cirque du Soleil- ci la flexiuni cu piciorusele, sau la vreun tandru tertip in care pare ca imi var aratatorul in nas- si Parintii sunt in extaz in fata monitorului, chicotesc emotionati si se balbaie, complet cazuti in mintea copiilor! 

Stiu ce va ganditi, ca am deja personalitate cu carul si vociferez ca un Orator Mare. Insa mama nu are pentru mine decat cuvinte de lauda si mangaieri apreciative- nu i-am pricinuit in primele luni nici stari de rau, de greata sau de slabiciune; nici moleseala, nici pofte ciudate, doar o brusca aversiune pentru pestele gatit (o dorada in crusta de sare si dara sa de miros o pun pe fuga mai ceva ca biciclistii la Giro D’Italia!) si o partialitate afectuoasa pentru pasta al pomodoro!

Ce sa mai zic in incheiere…cam mult MOV si ROZ pe-aici…va spun data viitoare daca imi convine!!!

Si azi cuplul protagonist pe Superficiala- ai vostri Raluca si Walter- aniverseaza 4 ani de casatorie: am ales aceasta fotografie din stufosul nostru album de cununie pentru ca reprezinta foarte bine o stare ramasa neschimbata intre noi: fericiti din toata inima si tinandu-ne strans de mana, cu degetele impletite, promisi sa fim mereu impreuna: Superficiala zapacita de incantare, ca o luna plina, razand sub bombardamentul de orez si urari, iar Mister mereu grijuliu, protector, cu surasul sau carismatic, si gata de a spune “hei iubita, fii atentie la treapta!”…Mda, usor sa te dai de-a berbeleacul de bucurie coborand treptele la Starea Civila!

Nu mi-e rusine sa recunosc ca aseara am sarbatorit la modul cel mai siropos cu putinta, cuibariti unul in bratele celuilalt cu un pahar de sampanie, si “rasfoind” virtual sutele de poze de la primarie si de la petrecerea ce a urmat (pe laptop, Albumul-Madre e acasa la Bucuresti!)…Imi dau seama ca pentru cine nu se regaseste imbibat de un soi de dispozitie romantica dulceaga…asemenea detalii cheesy sunt echivalentul senzatiilor mele asasine cand in librarie ma impiedic de rafturi intregi de literatura roz-erotic/soft porno/Sandra Brown cu ilustratii jenante (avand in vedere stilul prozei de ce nu si-o fi zis Sandra Pink?!)…

Oricum, din acea zi imi amintesc vag si ca a fost prezenta niscaiva presa la discreta cununie…

Mda. A quiet ceremony… a private affair!

Oh- si inca ceva: luna mai are pentru noi o semnificatie aparte, ne-a rezervat intotdeauna mici “seisme” emotionale, surprize, schimbari, senzatii tari…Asa ca fiti pe faza pe Superficiala! Mai lipseste un “S”…de la SUSPANS!

Ok, era a treia oara in viata cand paseam pe faimosul stadion San Siro din Milano (unde Walter a jucat pentru Inter timp de 12 ani, din 1982 pana in 1994!)- dar de data aceasta sotul meu m-a adus in “templul sacru” ca sa vad si eu, muritor de rand ignorant in ale fotbalului…ce inseamna celebrarea campionatului castigat, Scudetto Numero 17, pentru tifosi interisti! 

Alaturi de Ministrul Apararii, domnul Ignazio La Russa, sustinator de exceptie al echipei nerazzurra, Inter Milano:

Un mandru fost portar la Inter, si cine stie, in viitor, poate chiar antrenor la echipa visurilor sale:

Incheiere exploziva dupa Inter-Siena 3 la 0, desigur cu focuri de artificii! Campioni d’Italia!

foto Dumitru Toma, MAPN

Scuzati-mi absenta prelungita de pe Superficiala, dragii mei cititori- insa aceasta saptamana a debutat cu o nesperata oportunitate pentru mine-

Simtindu-ma nespus de onorata si emotionata m-am alaturat, in ziua de marti 12 Mai 2009, delegatiei Ministrului Italian al Apararii, Excelenta Sa Domnul Ignazio La Russa, in calitate de interpret, cu ocazia vizitei oficiale in Romania. A fost prima mea experienta in acest sens, de traducator italiana-romana/romana-italiana in cadrul unei intalniri oficiale, care a avut punctul sau culminant in colocviul dintre cele doua delegatii, cu discutia dintre Ministrul La Russa si omologul sau roman, Mihai Stanisoara, Ministrul Apararii Nationale.

Debutul meu ca interpret a comportat o mare responsabilitate: o fluenta stapanire a limbii italiene trebuie conjugata cu un “dosar” mental de termeni politici si militari, cu o prompta reactivitate si capacitate de sinteza: totul se desfasoara la un ritm extrem de alert, concentrat, iar fiecare cuvant atarna covarsitor de greu “la cantar”! Traducere la foc automat, constientizand pe deplin ca vocea ta devine vehiculul principal de transport al mesajului dintre cele doua parti, si ca nu trebuie sa tradeze (ideal ar fi in nici o clipa!) incarcatura emotionala proprie, o eventuala nesiguranta la debut, sau mai ales teama paralizanta de a gresi! Vidul de memorie care pandeste amarnic “debutantul”, cu sentimentul panic ca la un moment dat nu iti vei mai gasi cuvintele, nu vei mai auzi ceea ce se transmite in tumultul de voci.

Ziua mea a inceput dis de dimineata cu un zbor Catania-Milano, unde m-am alaturat delegatiei oficiale pentru zborul Milano-Bucuresti; ajunsi in capitala am asistat la formalitatile de stat, la ceremonia depunerii coroanelor de flori la Cimitirul Militar Italian- si succesiv la intalnirea cu Ministrul Mihai Stanisoara la Ministerul Apararii Nationale, cu doua conferinte de presa. Am fost infinit magulita si onorata de prezentarea pe care mi-a facut-o Excelenta Sa Ministrul La Russa:

“Cu noi astazi un nou interpret, este italiana prin casatorie dar romana prin nastere, si sotia unui antrenor care imi este bun prieten inca de pe vremea cand juca pentru Inter Milano. Prin doamna Zenga imi face placere sa subliniez ca noi, in Italia, nu generalizam asupra romanilor. Cred ca Romania a inteles ca nu avem prejudecati asupra cetatenilor romani. Cultura, istoria, traditiile romanesti nu trebuie confundate cu romanii care in Italia comit infractiuni. E ca si cum zece mafioti italieni ar fi fost confundati cu toti emigrantii nostri!”

Nu puteam sa nu va impartasesc ceea ce pentru mine a fost o experienta unica, pe cat de dificila ca misiune, pe-atat de multumitoare, cu tot cu temeri si emotii: un prim pas esential intr-un domeniu atat de ambitios!

Mi-am dat seama ca au trecut multe saptamani de cand pe Superficiala nu am mai “tratat” o carte, iar prilejul perfect a aparut cand am ispravit de citit si ultima pagina din “A Case of Exploding Mangoes“, opera scriitorului pakistanez Mohammed Hanif, nominalizata anul trecut la prestigiosul Booker Prize.  

Spionaj, conspiratie, erotic subversiv, homosexualitate intre cadeti, sinucideri la nivel inalt, viata si moartea excentricului dictator al Pakistanului la conducere intre anii 1977 si 1988- Generalul Zia-ul Haq- si mai ales misterul accidentului aviatic care frange zborul celui mai sigur aparat aeronautic militar al timpului, Hercules C130, transformandu-l in materie condensata de metal si oase in desertul din Bahawalpur, si luand cu sine vietile liderului Pakistanului, a unor generali de top si a ambasadorului SUA in Pakistan, Arnold Raphel. Totul intr-o atmosfera ireala de fatalism, torturi in forturi Mughal, semne prevestititoare, si chiar un corb ratacit in Punjab, imbatat de nectarul bolnavicios de dulce, al fructelor prea coapte din livezile de mango…

Mohammed Hanif reuseste sa contureze un portret unic liderului Statului Islamic Pakistan, necrutator sarcastic, socant pe alocuri: imaginea voastra despre rolul unui dictator, conducator politic, nu va mai fi niciodata la fel! Veti patrunde in, hmm, locuri in care nu ati fi crezut niciodata ca veti ajunge…

Ca un “junkie care pierde lupta cu dependenta”, Generalul Zia (in imagine) nu rezista tentatiei de a se folosi mereu de Coran ca de un horoscop zilnic, deschizandu-l la intamplare, pentru a descifra apoi intelesul primei fraze asupra careia i-au cazut ochii. Consult al opiniei divine, care sa-i calauzeasca pasii cu un verset plin de semnificatii- o confirmare, o avertizare: misteriosul Omen zace in cartea sfanta imbracata in catifea verde, culoarea Islamului. Si asta devine un ritual zilnic, indeplinit inainte de a ingenunchea pe covorul sau antic de rugaciune din Bukhara, brodat cu fir de aur si impodobit cu un compas care indica vesnic Khana Kaaba din Mecca! 

Sa fie oare cheia damnarii versetul 21:87 citit inaintea rugaciunii de dimineata din 15 iunie 1988, acelasi verset din Coranul deschis la jumatate, incredibil intact, gasit de un soldat intre ramasitele fumegande ale avionului Hercules C130, prabusit la 17 august din acelasi an cu dictatorul militar al Pakistanului si generalii sai? Este versetul care recheama povestea lui Iona (Zun-Nus in araba), profetul inghitit in pantecul balenei- care insa nu isi abandoneaza credinta si speranta, cantand gloria lui Dumnezeu chiar in intunericul intestinal teribil, pana cand uriasul mamifer marin il scuipa teafar inapoi pe uscat!

Infiorat, Generalul Zia simte o sumbra predestinare: daca nu ai aceeasi forta si “optimism” ca Iona, burta cavernoasa a balenei iti poate foarte usor deveni loc de veci: un loc atat de intunecos, de rece, de ultim!

Generalul Zia isi proclama credinta cu fervoare: varsa lacrimi prezidentiale fierbinti la slujbele imamului, devotamentul sau e marcat cu suspine violente in timpul rugaciunii, iar in sedinte de stat isi obliga cinicii generali sa recite din Coran, pana cand acestia il denumesc in secret “mullahul”. Se mandreste ca bun musulman ca reuseste sa-si indeplineasca rugaciunea de dimineata si cea de seara cu aceeasi ablutiune (spalare) rituala- pentru ca toate elementele care puteau “pangari” purificarea obtinuta fusesera eliminate (usturoi si linte pentru flatulenta, sau femei cu capul descoperit pentru ganduri necurate). 

Toate acestea insa nu il impiedica sa savureze “nerusinat” decolteul adanc, din care tresalta albe splendori globulare (sustinute de isteata inventie push-up!), in proprietatea texanei Joanne Hering, Ambasador Onorific al SUA in Pakistan: moment nefericit imortalizat de un “inconstient” reporter in paginile cotidianului Pakistan Times (editorul va fi apoi concediat). Contact vizual intens, incontestabil, negru de tipar pe alb, cu sani americani sfidatori. Destul pentru a declansa furia galopanta a Primei Doamne.

Prima Doamna a Pakistanului avea si asa destule probleme pe cap, printre care si o dilema de imagine: aparitia sa la evenimente sociale rareori venea scutita de criticile Generalului sau sot: daca alegea un usor machiaj era acuzata ca “imita ca o maimuta femeia occidentala”; altminteri, prezentandu-se cu chipul apa si sapun, cel mai probabila remarca era ca arata “ca moartea”, complet nepotrivit cu rolul Primei Doamne. Exasperat, Generalul ii propune exemplul ultim, de femeie model, inspirationala pentru popor (chiar daca Prima Doamna a Statului Islamic nu o cunoscuse niciodata!): “Elena Ceausescu. Uite cate a realizat doamna Ceausescu pentru tara sa!” (mai jos, Elena Ceausescu intr-o ipostaza fashion)

THE ROYAL DICK DOCTOR

Mohammed Hanif este un scriitor unic si prin faptul ca nu isi menajeaza cititorul prin introspectie si detalii, lux de amanunte, explorand cu umor obsesia barbatului oriental pentru  virilitate priapica, dar si la fel de analitic, netulburat, chiar rectul inflamat al dictatorului militar. O neplacuta mancarime ce ii tulbura concentrarea in problemele natiunii- prea intima, cu riscul de a-l expune la alte barfe rautacioase- pentru a fi impartasita doctorului personal.

Generalul Zia este nevoit astfel sa apeleze la doctorul printului Naif al Arabiei Saudite- care de opt ani facuse din libido-ul si erectiile printului prioritatea sa absoluta. Scriitorul ne rezerva aici un pasaj de umor savuros, cu reflectiile mohorate ale doctorului satul de o asemenea monoactivitate frustranta:

“Nimic despre acesti conducatori nu-l mai surprindea pe doctorul Sarwari. Cu totii investeau excesiv de mult timp si energie doar pentru a-si tine penisurile in forma. Daca si-ar fi canalizat macar o particica din acest zel catre datoriile lor fata de stat, lumea ar fi fost un loc mai bun, se gandise deseori dr. Sarwari in clipele sale de disperare. Comandase atat de multi ficatei de pasare Houbara sa faca afrodisiace pentru Print, si frecase atat de multe unguente din testicule de tigru Bengal pe membrul Printului, incat ajunsese ca personal sa-si piarda orice forma de apetit pentru sex. Pana si colegii sai din sectorul medical saudit ii cunosteau statusul drept ingrijitor full-time al membrului regal. The Royal Dick Doctor, asa i se spunea pe la spate.”

Generalul Zia ii diversifica insa rutina falica, solicitand o examinare anala pentru depistarea mancarimilor suparatoare. Radios, plafonatul doctor Sarwari ii descopera o infectie parazitara cu tenie. Viermi sapand tuneluri in interiorul dictatorului- al carui prim gand alarmant dupa diagnostic ii apare ca o “blasfemie”: “Cum ar fi daca in interiorul stomacului sau s-ar afla captiva o armata de mici Iona, framantandu-se sa iasa?”

DE LA DICTATOR LA DICTATOR: INVATATURILE LUI CEAUSESCU

Cine ar fi crezut ca in vorbele gangavului conducator comunist liderul unui Stat Islamic precum Pakistanul ar fi gasit un distilat de intelepciune si continuitate politica? Generalul Zia isi aminteste cu nostalgie sfaturile impartasite de un generos Ceausescu la un summit benign, din categoria celor in care liderii de stat nu au nimic de discutat, iar interpretii incearca sa prelungeasca intalnirea sterila cu traduceri elaborate, amabilitati si inflorituri. Doi lideri din tari atat de indepartate si diferite- fara acorduri bilaterale, fara ca Generalul Zia sa poata cere sprijin pentru regiunea Kashmir- cel mai probabil Ceausescu habar n-avea de existenta geografica a zonei fierbinti dintre India si Pakistan, cu-atat mai putin a problemelor sale.

Generalul Zia era insa impresionat si intrigat de orice lider care reusea sa ramana un timp indelungat la putere- iar Ceausescu ramasese in fruntea tarii de mai bine de 24 de ani! Si nu oricum, in anonimat- ci drept atestat al longevitatii si reputatiei sale fusese invitat de Secretarul General Brejnev, apoi oaspetele presedintelui Nixon, ba chiar facut cavaler de catre Regina Marii Britanii!

“Cu Ceausescu, Generalul Zia se simtea confortabil: un total strain caruia i se putea adresa direct.(…)Magulit, zambetul de Dracula al conducatorului Ceausescu se largi, se sprijini cu o mana pe coapsa interpretei, si mormai: <Noi voi tot learn de la each alt.>. Generalul Zia isi imagina ca Ceausescu recomanda ca toti sa bea o pinta de sange proaspat in fiecare zi.(…)

“Cum have tu conducere la spre stay in serviciu pentru such un timp indelungat?” interpreta il intreba pe Ceausescu, acoperindu-si coapsele cu un dosar. Dupa doua minute in care vorbi incontinuu, Ceausescu se intinse in final catre coapsa interpretei. Se trezi in schimb pipaind dosarul.

“Sa crezi doar zece la suta din ceea ce serviciile secrete iti raporteaza despre opinia publica. Cheia este ca poporul trebuie ori sa te iubeasca, ori sa te teama- declinul tau incepe in ziua in care devin indiferenti.”

“Cum voi sti daca sunt pe cale de a deveni indiferenti?”

“Surprinde-i! Mergi la restaurante, fa aparitii la meciuri de fotbal. Aveti fotbal la voi in tara? Asculta ceea ce iti spun oamenii dar apoi sa crezi doar zece la suta din ceea ce iti spun pentru ca in prezenta ta te mint!”

Generalul Zia se pregati de plecare cand Ceausescu ii striga ceva interpretei.

“Inainte sa apari la stadion, asigura-te ca echipa ta o sa castige.”  

Chiar daca Generalul ascultator asista la cateva partide de cricket, sfaturile Tov.Ceausescu nu ajung sa-i impiedice moartea, la 17 august 1988, intre paranoia, viermi care il sapa la interior, gaz toxic VX eliberat in aerul conditionat din avion, si iminenta prabusire- si nici propriul sau final de dictator comunist, inecat in sange, cu un an si jumatate mai tarziu.

O carte geniala, cu orice fila conexiuni neasteptate.

Si nu va dau sfaturi, ci pur si simplu o recomand calduros!   

La sfarsitul meciului de azi, Catania- Milan: David Beckham si Walter Zenga!