Archivio del mese di June, 2009
Vestea noastra dulce…si roz!
  La Cedars-Sinai Hospital din Miami ni s-a confirmat ceea ce o mamica-in-devenire simte de ceva vreme…si viseaza (sunt acele aparitii in vis de ireala intensitate, care comunica o senzatie de incredibila dulceata: din strafundurile propriei fiinte, un moment de claritate si certitudine, ca si cum ti s-ar fi deschis pentru o clipita un culoar divin)- asteptam o fetita! Speram cu atatea emotii intr-un astfel de moment- incat constientizarea sa este o cufundare delicioasa intr-o cupa de nectar! Un sirop de beatitudine in care s-au topit toate temerile, si care iti lasa pur si simplu un gust de genuina recunostinta: mi se intampla ceea ce ne-am dorit! Sunt doar la jumatatea drumului- dar sa stiu ca la mine in pantece creste o micuta printesa ma face sa ma simt mai aproape de momentul in care o voi avea in brate, mai aproape de a sorbi din ochi iubita faptura, care in urma cu cateva zile si-a facut simtita prezenta, cu primele miscari fetale perceptibile! Superficiala ramane deci un domeniu roz, glazurat violet, cu toata cochetaria feminina exasperanta posibila 
…BABY PINK!!!
Pubblicato il: June 28th, 2009 under Fierbinti si superficiale (News!).
Commenti: 36
Crab Fanatics: o poveste cu crustacei, gangsteri si amante interzise!
Eu si Mister Z. suntem pasionati de documentarul Deadliest Catch (”Prada mortala”), difuzat pe Discovery Channel in 150 tari, cu un succes nebun si in SUA: dramaticele peripetii ale echipajelor de pescuit din Marea Bering, in timpul sezonului de pescuit al speciilor de Alaska King Crab si Snow (Opilio) Crab: pescuitul acestor pretioase crustacee se dovedeste a fi una dintre cele mai periculoase meserii din lume, temerarii marinari infruntand furtuni sinistre, aisberguri inselatoare, frigul muscator al noptilor polare si o moarte aproape sigura in eventualitatea caderii peste bord, in apele inghetate, mormant fara fund!
 Tocmai sacrificiile care implica aducerea la tarm a acestor delicatese sezoniere le fac cu atat mai cautate si apreciate. Crabul si carnea sa alb-rozalie, aproape dulce ca pulpa unui fruct, incantand papila gustativa a gurmandului cu acea combinatie castigatoare de rafinament si simplitate. “Crab Houses” sunt o categorie aparte de restaurante americane (sunt decisa sa contrazic convingerile naive ale celor care trambiteaza sus si tare ca in Statele Unite se mananca doar fast-food!)- simpaticul crustaceu este preparat in zeci de sa-te-lingi-pe-degete feluri! Cum spuneam, suntem fanii atat palpitantului reality-show pescaresc, cat si al consumului Crabului-protagonist: aflandu-ne in Statele Unite ale Americii, West Coast sau East Coast, ne infruptam cu crabusori ca dintr-o Carapace a Abundentei! In San Francisco versatilul crab Dungeness, care se presteaza savuros la venerata mea Crab Chowder (supa-crema de crab, servita intr-un castron de paine sourdough, gust acrisor datorita unei fermentatii speciale: poza este facuta de mine anul trecut in San Francisco), dar si la Crab Cakes, chiftelute cu un sos special aioli (maioneza cu un parfum subtil de usturoi), sau la mexicanul Crab-Enchilada, cu salsa verde si sour-cream, bulgaras de smantana! 
In Miami suntem clientii fideli al “institutiei” Joe’s Stone Crab, restaurant istoric de la 1913, pe vremea cand Miami nu era decat un orasel cu strazi desfundate intr-un climat umed aparent neprietenos, iar primii clienti ospatau cu un mai modest “fish sandwich”: despre simpaticul Stone Crab nu s-a stiut ca este comestibil pana in 1921! Descoperirea unui biolog marin gurmand a determinat apoi “explozia” afacerii: crab gatit la vapori  si servit cu cartofi hash browns, maioneza si salata coleslaw (varza cu morcovi si sos vinaigrette)…iar golful Florida care misuna de crabi a devenit peste noapte o mina de aur!
 Despre mama proprietarului Joe circula o simpatica povestioara: gentilomii care frecventau restaurantul impreuna cu sotiile, daca incercau in diferite ocazii sa apara in compania unei alte domnisoare, erau discret invitati de catre doamna Weiss sa-si duca amantele- “tramp friends” in alta parte! “Pe aicea nu se trece”, ca la Oituz si Marasesti: no sluts in here, thank you! Sensibilitatea si corectitudinea celei poreclite Mamma Joe fusese cucerita in schimb de comportamentul impecabil al gangsterului Al Capone, client fidel al restaurantului sau de faima crescanda.
 Daca Joe’s Stone Crab este ceea ce americanii numesc “upscale restaurant”, un local de clasa, Joe’s Crab Shack (prima fotografie!) este sa zicem birtul hippie/chioscul de plaja al consumului de crabi, unde te poti bucura de un adevarat ospat intr-o atmosfera relaxata, cu motto-ul “From East to West Our Crabs Are The Best!” Subsemnata Superficiala nu a trebuit sa-i creada pe cuvant, ci s-a delectat la propriu cu o galeata de picioruse de crab, inspirat denumita Crab Daddy Feast:
 Prezent si Taticul Crabilor, de care am inteles ca va era dor in pozele de pe blog:  
Miss Superficiala, fata in fata cu reactiunea…crabului (I don’t mind getting my hands dirty…crab crackin’!):
 Nu doar crabusori, ci si crocanti creveti- in imagine Shrimp Trio, dintre care tin sa evidentiez preferatii mei, Coconut Shrimp, creveti tavaliti prin fulgi de cocos, rumeniti auriu si propusi cu sos-dip, marmelada de portocale: 
 Si pentru ca vorba americanului save the best for the last- am lasat ceea ce era mai bun la final…nu am rezistat in fata unui mic tricou flower-power din gama Peace, Love & Crabs, inscriptionat cu “My First Joe’s Crab Shack T-Shirt“…pozat pe burtica. Deh, viitori parinti ce suntem! 
Pubblicato il: June 24th, 2009 under Fierbinti si superficiale (News!).
Commenti: 22
Miami Beach& Baywatch
Ce nume de hotel mai fermecator decat The Betsy Rose in South Beach, cladire istorica pe faimosul Ocean Drive, in tipicul design colonial sudist: cu albe obloane de conac- shutters- intalnit odinioara pe domeniul plantatiilor de bumbac. Un stil intre Tropical Art Deco, omniprezent in Florida, si arhitectura georgiana din secolele XVII si XIX: nostalgie coloniala a Americii care se refacea dupa Marea Depresie- hotelul si-a deschis pentru prima data portile in 1942.        Interior romantic, cu detalii surprinzatoare: seara pe perna o mana nevazuta iti lasa semne de carte cu versuri din poeti precum Wordsworth, Plutzik sau Emily Dickinson, iar hartia este presarata cu seminte de flori- e suficient sa uzi semnul de carte si sa-l pui intr-un ghiveci, pentru a vedea in cateva zile germinatia unor prime tulpini timide! Liliac si flori de camp…Pentru mine o alta atingere magica de stil au fost fotografiile de sate si copii afgani care impodobesc peretii camerelor…cu o chemare orientala, melancolica.    Estetica de plaja- cabina roz de salvamar si o Superficiala in MOV, culoare consacrata aici pe blog:  
Mai de-aproape se vede mai bine proaspata rotunjime? (Cabina patriotica USA in fundal!)Â Â Â 
 UPDATE: prea mult ROZ si MOV. Tachinez, Baby Z. Teaser- cu bikini babyblue si marea ca o piscina, o suprafata azurie, lent ondulatorie, din franturi de oglinda si solzi de sirena!  
Pubblicato il: June 21st, 2009 under Fierbinti si superficiale (News!).
Commenti: 21
Ce asteptati de la o vacanta? Aprecieri despre all-inclusive food&drinks, holiday SEX, masaje si frenezie culturala!
Â
Dintotdeauna am detestat cu pasiune “vacantele de sezlong”. Trantoreasca zacere cu pai in gura si metabolism incetinit.
Explicatie: se ia unul exemplar -urban pana in maduva oaselor-si se transporta via charter in decor exotic delectabil. De pilda pe o insula tropicala (Seychelles, Caraibe, etc), pe un atol maldivian de 20×50- unde apogeul reperelor culturale este atins in magazinul de suveniruri de la receptia hotelului, sau in terifiantul concept de club/sat turistic. De altfel zilele trec in lancezit idilic pe plaja cu nisip ca faina de gris, aplicand metodic SPF +30 pe membrele celor din familie care au capatat aspectul crustaceelor aruncate in apa clocotita, si inmuind apoi ocazional carapacea albicioasa de crema in valurile caldute de la mal; apusul vine devreme, dezlantuirea sa dramatica de culori- acuarela in ocean- impinge turistul la reflectii uitate, Angst existential si la o serie terapeutica de cocktailuri la bar, Bloody Mary si daiquiris si alte preparate dulcege cu umbrelute colorate si cirese maraschino.
Mda, mie astfel de experiente trandave, seci, mi-au indus mereu o stare amenintatoare de melancolie furioasa. Homo Turisticus ars de soare, cu camasi inflorate asudate si degete raschirate in papuci de plaja, care omoara timpul dandu-se in spectacol pe dansuri latino cu animatorii din hotel, pe scena destinata copiilor, si se imbuiba ca un placid Gargantua rozaliu la all-inclusive buffet!
Ok, ciudata cum sunt, nu vad satisfactia unei astfel de vacante in “Å£arc”, fie el si fabulos exotic- dar oricum limitat ca activitate- decat in sensul poetic al escapadelor amoroase, sau al traditionalei luni de miere. Un scurt ciclu sezonier simplificat: SomnMancareSex. O da, loads of SEX: intre snorkelling si cupe de sampanie la capsuni invelite in ciocolata este laitmotivul ideal. Sex on the Beach, sex pe ponton, sex seara cand ies pestii-scorpion!
Si nu imi vorbiti despre SPA si masaje, oricat de bine arata poza in care esti “prelucrat” pe un pat moale la malul marii: dupa o ora in care am fost framantata precum un aluat potrivnic, si in mine s-a nascut speranta secreta ca amestecul de uleiuri aplicate sa alunge insectele de climat subecuatorial ce ma vor ataca ulterior- la momentul in care tacuta terapista imi aliniaza pe spinare pietre calde tibetane, somandu-ma timid intru “RELAX, RELAX…” eu deja fierb, clocotesc, vrand sa zvacnesc liber, sa las halatul pufos cu logo de SPA si sa fug goala in hatisul vegetal umed, sa las civilizatia in urma si toate tratamentele ei cu nume sofisticate! Asta e, stau rigida ca un facaleÅ£ de lemn la masaje si nu am rabdare!
(True story: Mr&Mrs. Superficiala, in Maldive, atrasi de mirajul unui “Couple Massage“: din prezentare un moment intim senzual [nu era vorba de masaj erotic, perversilor!] care prin atmosfera romantica, rasini parfumate si presiuni tactile sa potenteze sensibil legatura spirituala si fizica dintre cei doi indragostiti! Desfasurator: Mr&Missis intinsi pe doua paturi separate la apreciabila distanta, Mr masat de un barbat (enjoy, hehe) cu bratele ca doua macarale, fizic precum Bluto din Popeye Marinarul, iar Mrs. respectiv de o simpatica zana asiatica cu puteri nebanuite. “Masaj in cuplu” s-a tradus prin faptul ca eram intorsi de pe o parte pe alta ca doua clatite in mod sincronizat; ca de teama sa nu stricam atmosfera prin conversatie ne-am intrebat doar la un moment dat reciproc, in soapta, daca ne place masajul (”desfundator” de diversi centri sexuali si afectivi misteriosi)- raspuns la dublu printr-un mormait buimac “Ihmm…”…iar in final am fost rugati sa ne tinem de mana (schimb energetic?): ne-am conformat, lungind unul spre celalat bratul molatec, cu un mic icnet de efort. The End)Â
Potoleste-te inima cu dor de duca, Superficiala avea planuri marete pentru vacanta noastra de vara de anul acesta. Incoltit si resemnat, Mister incepuse din iarna sa dea telefoane si cot la cot cu nevasta surescitata sa caute agentia ideala pentru voiajul nostru pe Drumul Matasii. Bucuresti-Istanbul, Istanbul-Taskent; in Uzbekistan, pe urmele linei subtile care separa popoarele ramurii altaice, turco-mongole, de civilizatia persana: intre Amu-Darya, “fluviul-mare”, si muntii Tien Shan si Pamir, pentru a explora Transoxiana. Si acolo, in intampinarea visului meu: anticele Samarkand si Bukhara cu ale lor madrasa si moschei cu cupole albastre!
Pe drumul de intoarcere catre Occident ii rezervasem sotului meu surpriza unui popas incantator ca nicaieri in lume: resortul Zeinoddin din Yazd, Iran, fost caravanserai al dinastiei savafide pe Drumul Matasii, o oaza in desert unde respiri aerul maretiei persane de odinioara, iar personalul, apartinand tribului Baluchi (despre care se spune ca sunt imposibil de atragatori-ten masliniu si ochi ca peruzeaua!) te rasfata cu delicatese traditionale, suc de rodie proaspat si ceaiuri aromate!
Toate aceste minunatii se “reporteaza” pentru la anul, calatoarea voastra de pe blog aflandu-se in splendoarea celei de-a cincea luni de sarcina. Raman cu cartile mele, Colin Thubron cu ale sale “Shadow of The Silk Road” si “The Lost Heart of Asia”, iar momentan citesc “A Spiritual Tourist” al jurnalistului Mick Brown.
Cu un sot grijuliu si rasufland oarecum usurat (daca nu s-a inteles pana acum, fanatica Drumului Matasii sunt EU!) ca a scapat macar momentan de un voiaj atat de complex…am planuit pentru vacanta noastra de acum ceva light si superficial precum o cvasi-vacanta de sezlong! Miercuri ne imbarcam pentru Miami. (Hold the ripe tomatoes and the rotten eggs, nu ma lamentez, doar ca nu este exact ce…planuisem!)
Prima vacanta…practic in trei. Promit poze si ipostaze inedite…Si hei, nu uitati sa-mi spuneti care sunt pentru voi componentele vacantei perfecte!
Pubblicato il: June 15th, 2009 under Fierbinti si superficiale (News!).
Commenti: 21
The Pink Side of Life…
Â
Viata vazuta in roz- culoarea dominanta a noii echipe a sotului meu, U.S. Città di Palermo: asa ma gandeam sa dau titlul acestei postari, cu varianta “De Sicilia nu ne putem desparti”: insula cu Trinacria magica, precum un magnet, care continua insistent sa-si exercite atractia asupra vietilor noastre! Misterioase sunt caile Domnului, se spune- si eu inclin sa cred in predestinare, in lucruri menite sa se intample, in ciuda interventiilor la fluier ale “liberului arbitru”- nimerita ipostaza, avand in vedere ca suntem in teme de fotbal!
Initial, noua noastra destinatie palermitana- alegerea profesionala a sotului meu, care implicit comporta si o schimbare in viata familiei noastre- a aparut drept o directie surprinzatoare. Dar este in ADN-ul antrenorului sa “migreze” intre echipe si locatii diferite: eu imi sustin si imi urmez jumatatea neconditionat, indiferent de unde il poarta parcursul carierei sale…(de la ambitioasa serie A italiana…pana la- mai stii- peste ani si in Uzbekistan, unde chiar am aflat zilele trecute ca va antrena fostul antrenor de la Chelsea, Felipe Scolari: la carma celui mai mare club uzbek, Bunyokdor din capitala Tashkent!) Nu doar pentru James Bond, Agentul 007, “The World Is Not Enough”…ci lumea intreaga poate fi prea “stramta” pentru un antrenor, care o poate colinda in lung si in lat cu experiente senzationale (cu-atat mai usor de consemnat cu cat ar avea alaturi o jurnalista de calatorie!)Â
Voi trai o luna intreaga de vacanta (se pleaca in cantonament pe 9 iulie!) cu emotiile si framantarea in surdina a reorganizarii vietii noastre intr-un nou oras: chit ca ma simt ca si cum as putea muta muntii- cu o sarcina usoara care face sa ma trezesc plina de energie pozitiva, cu un zambet larg pana la urechi (cred ca surad cu beatitudine pana si in somn!)- mi se recomanda moderatie si cat mai putine eforturi…sau avantari pe “montaigne russe” emotionale! Daaa, sigur, moderatie, calm si detasare sunt cuvinte ce ma caracterizeaza…NOT!
(in fata Catedralei din Palermo, august 2008)
Stranie coincidenta, in periplul meu sicilian de anul trecut, dintr-o torida luna august abia domolita cu pauze dese de inghetata si granita de fistic- am dedicat o vizita aprofundata orasului Palermo, care a rezultat in splendide fotografii pentru album si mai ales intr-un articol scump mie- prin intensitatea cu care l-am scris, in noaptea dupa drumul de intoarcere- cu tema Catacombelor Capucinilor, surprinzatoarea cripta, sinistra marturie a trupului ca invelis temporar, o crisalida goala a carei membrana tratata chimic inseala intoarcerea in tarana:
http://www.superficiala.com/?p=190
Desigur ca acum vor urma alte incursiuni si alte peisaje aici in curioasa cultura de idei MOV. Voi Superficialilor credeti in destin? Hmm si ce sa zic de culoarea roz a echipei, sa fie oare un semn? Multi il anuntasera eronat pe Walter drept antrenor la Lazio, a carei culoare predominanta este “celeste”- baby blue, sau cum am spune noi albastru deschis!
Pubblicato il: June 12th, 2009 under Fierbinti si superficiale (News!).
Commenti: 24
Ne-au “prins”! ;-)
http://www.click.ro/ClickNews/uite-ce-mult-se-iubesc-sotii-zenga
Niste simpatice ipostaze, acasa-dulce-casa la Bucuresti…
Pubblicato il: June 8th, 2009 under Superficiala Press.
Commenti: 21
I hate goodbyes…
Â
Ultima zi la Catania. Bagajele sunt facute (nu neaparat cele “vintage” din imagine!) si asteapta cu un aer posomorat langa usa; in casa in care am locuit aproape un an se trag obloanele, se mai iese o ultima oara pe terasa sa inspiram briza sarata a marii, trecuta prin “filtre” florale de geranium violet…Straniu, ca de fiecare data, sa parasesti un loc ce ti-a fost camin si refugiu, sa inchizi o poarta al carei prag stii ca nu il vei mai pasi, lasand pe masa si un manunchi de chei ce ti-au apartinut.Â
Ca intotdeauna, in prag de schimbari majore starea mea interioara oscileaza intre pura excitatie- a noilor orizonturi ce ni se deschid- si un vag sentiment panic, al plonjonului in necunoscut. Este practic a sasea “mutare de efectiv” din ultimii sase ani ai familiei noastre- din Romania in Italia, la Milano; apoi in Serbia, in Turcia, in Emiratele Arabe, inapoi in Romania, si din nou in Italia, in Sicilia. Numai ca de data aceasta suntem in TREI!
In agitatia noastra dinaintea plecarilor se dizolva intotdeauna un strop de nostalgie pentru ceea ce lasam in urma, pentru emotiile traite, pentru prieteniile legate, pentru locuri cu o incarcatura speciala de care ne vom aminti in decursul anilor. Precum acum rememoram cu gust dulce-amarui momente intense ale unor victorii din trecut, sau clipe delectabile din cotidian- la Belgrad mancand delicios borek cu branza si spanac in “bodega” unei batranici musulmane din Bosnia, band ceai din samovare smaltuite, sau savurand o generoasa Krempita de-se-topea-in-gura la una dintre terasele elegante pe malul fluviului Sava; in Gaziantep ratacindu-ne in bazarul antic, aflat odinioara pe Drumul Matasii, sau vizitand ruinele orasului roman Zeugma; in Al Ain urcand pe muntele Jebel Hafeet si scaldandu-ne privirile in imensitatea rosietica a desertului…iar acum Sicilia, ale carei frumuseti am avut ocazia sa vi le redau timp de un an pe acest blog!Â
Urmatoarea destinatie ne este inca necunoscuta: izvor de nopti ingandurate, incercand ca pe o harta cu semne misterioase si neguri astrale sa descifrezi intentiile sortii: unde ne va purta de aceasta data, si mai ales…unde se va naste micuta faptura care-mi creste in pantec.
Imi dau seama ca in ultima luna postarile de pe Superficiala au avut in marea majoritate un caracter personal…de netagaduit insa prin prisma succesiunii de evenimente in viata noastra!
Multumim Catania pentru o experienta de neuitat: va fi cu siguranta cu capitol de seama in cartea ce la un moment dat va reflecta suma calatoriilor si trairilor noastre! Â
Pubblicato il: June 4th, 2009 under Fierbinti si superficiale (News!).
Commenti: 16