Superficiala este iremediabil indragostita de pictura (a si cochetat cu artele plastice candva, niste ani foarte frumosi de cursuri de pictura in ulei la Cercul Militar National din Bucuresti!)- de aceea cand are posibilitatea se furiseaza la cate-o expozitie, pentru tihnita contemplatie- sau cum ii place ei sa spuna “sa-si scalde spiritul in culoare”. Poetica indeletnicire la care am ajuns la concluzia ca prefer sa ma dedau de una singura, sa ma “imbib” de istorie si guase si acuarela cat poftesc (nu o sa uit niciodata cum la una dintre primele noastre romantice rendez-vous i-am propus sotului meu expozitia lui Modigliani la Palazzo Reale din Milano…anul de gratie 2003! Habar n-aveam eu de amploarea faimei lui in Italia si din ce cauza ceilalti vizitatori isi dadeau coate: “Zenga alla mostra di Modigliani…?” Nu credeam ca suprapunerea fotbalist-expozitie de arta poate produce atata furoare! A rabdat si el cat a rabdat priviri impungatoare…pana cand a devenit albastru ca zeul Krishna si l-am scos la aer. Prea “rarefiat”inauntru. Phew!)

De aceea la Viena fiind nu puteam rata colectia permanenta Gustav Klimt din Palatul Belvedere (cu bonus de picturi Egon Schiele, Edvard Munch sau Oskar Kokoschka, intre simbolism si expresionism, curentele dragi mie!). Am postat in introducere cel mai faimos tablou al artistului Klimt, “Liebespaar”(1907), mai bine cunoscut sub titlul “Sarutul”: splendoare in aur, amorul iconograf…

Si iata-ma-s in fata Palatului, cu suvenir-fortat (de cateva picaturi de ploaie) : o umbrela pe care intocmai este imprimat acest simbol suveran in Viena, sarutul klimtian:

Insa dintre toate operele lui Klimt au avut asupra mea un impact aparte “Hope I” (”Speranta I”-1903) si “Judith I” (1901). “Speranta I”- cu tanara femeie insarcinata goala, pantecul imens, lipsita insa de voluptatea materna si expresia dulce a unei rubensiene Eva cu parul de aur (in tabloul de mai jos): ci mai degraba ceea ce s-a presupus a fi o incarnare a unei maternitati diabolice, nelinistitoare- femeia cu podoaba capilara si parul pubian rosii ca focul purgatoriului, culoarea tentatiei si a pacatului, incadrata de forte obscure, craniul had, ca simbol al mortii care pandeste, si chipuri schimonosite, demonice, insotind-o ca un sumbru cortegiu funerar. Titlul insa indeparteaza de arhetipul mamei devoratoare de fii, o obsesie a subconstientului in psihologia lui Jung, si inclina mai mult catre “speranta”: invincibilitatea femeii aflate in starea de gratie a sarcinii, chiar si in fata unor amenintari din tenebre…

Judith I m-a fascinat in schimb prin aura legendei biblice, transpusa in fastul penelului sau muiat in aur, care face tabloul sa para o icoana bizantina: ornament opulent pentru idolatria sa inchinata frumoaselor asasine, la femme fatale- seducatoarea cumplita: nu degeaba abia in partea de jos dreapta a tabloului se observa pe jumatate capul taiat al lui Holoferne, sangeros trofeu pe care Judith pare sa-l tina ridicat si sa-l dezmierde in acelasi timp. In Vechiul Testament, Judith este eroina evreica ce il cucereste pe generalul asirian Holoferne, insinuandu-se in cortul sau cu promisiuni de pasiune si imbatandu-l cu vin, pentru a reusi apoi sa-l ucida, decapitandu-l: ramasa fara conducator, armata invadatorilor babilonieni este silita sa se retraga!

Tabloul pare sa emane senzualitatea sa neinfricata, patrunzatoare: femeia dominatoare de barbati, ochii sai intredeschisi cu o expresie enigmatica si triumfatoare, sanul dezgolit ca o orhidee, pantecul suplu, expus- rafinata sexualitate manifesta, parguita, surasul inghetat laolalta cu capul usor dat pe spate…Compozitia unei atitudini sfidatoare, constientizarea propriului erotism care subjuga, fara scapare.

Acesta era obsesia epocii, a artistilor, a filosofilor, a poetilor precum Baudelaire: ginolatri sau misogini, fanteziile barbatilor erau bantuite de spectrul erotic al femeii fatale, tulburator si irezistibil, aducator de pierzanie…Bruna ca noaptea, cu piele de alabastru, dar mai ales cu parul rosu, culoarea Apocalipsei si a Tarfei Babilonului: in pictura rosul tizian al pletelor domina de la fecioarele prerafaelite pana la damele de cabaret ale lui Toulouse-Lautrec, la vampirele lui Edvard Munch si pana la gratioasele creaturi ale lui Klimt!

Salomeea care cere capul lui Ioan Botezatorul, Pandora, Lilith luna neagra, Elena din Troia, Medusa cumplita Gorgona, Circe, sirenele ademenitoare si ondinele fara suflet- mitologia ofera nenumarate exemple ale acestei decadente purtatoare de eros si thanatos, femeia devoratoare, taram fertil de inspiratie pentru artistii secolului XIX…Barbatul e fragil, victima predestinata, teme castrarea sau absorbtia dureroasa intr-o cavernoasa, fara de scapare “vagina dentata”…

in imagine, “Adam si Eva” (1917-1918) Gustav Klimt:   

Al doilea artist ale carui opere m-au intrigat la exasperare este Egon Schiele, excentric si rebel, geniu fulminant apus la doar 28 de ani…Spre deosebire de liniile fluide si armonioase in pictura lui Klimt, de alegoria visatoare, personajele lui Schiele sunt trupuri uscate, descarnate, musculatura crud contorsionata, ca intr-o permanenta tensiune dureroasa, dand senzatia ca daca le-ai atinge ar fi aproape carcase fara puls. Chipurile sunt vestede, culorile livide, iar nudurile realizate de artist (prefera modele cat mai tinere, abia adolescente- nu au lipsit acuzatiile de pornografie!) transmit un erotism stins, amar, ca o frangere irecuperabila…

Tabloul marcant a fost pentru mine “Familia” (1915) - si asta pentru ca micutul de la picioarele mamei a fost aparent adaugat mai tarziu, atunci cand artistul a aflat ca propria sa sotie, Edith, este insarcinata.

Sfarsitul “familiei”, prevestitor in tablou prin culorile funebre si melancolia privirilor, este unul tragic: Edith Schiele se imbolnaveste de gripa spaniola (pandemia de gripa de la 1918, care a ucis 50 de milioane de oameni in intreaga lume!), si moare pe 28 octombrie 1918, insarcinata fiind in sase luni. Egon o urmeaza la doar trei zile dupa, la 31 octombrie. Geniul trece in legenda…

una dintre cele mai controversate picturi ale sale, “Cardinal si sora”(1912), scandal al epocii- pasiune blasfema:

PS: dupa aceasta incursiune in arta, Superficiala va trece prin niste modificari de imagine maine! Timpul schimbarii!

foto: in fata restaurantului Plachutta din Viena

Nu ma dau inapoi sa recunosc ca intr-o calatorie de placere- precum cea de la Viena- papilele mele gustative devin un soi de radar, in cautarea “placerilor palatului” (si nu ma refer la Palatul Schönbrunn sau la Palatul Belvedere, despre ale caror minunatii si comori voi vorbi in articolul urmator!)…Ci la delicatese cu totul tipice si traditionale, ba chiar experimentale, cu gustul amarui-periculos al riscului (incerc sa fug de confortul gastronomic scontat care ti-l ofera un restaurant italian in orice colt al lumii- la pizza si paste, si gata- am rezolvat cu masa!)

Daca pentru marea majoritate Wiener Schnitzel este cea mai reprezentativa ilustrare a bucatariei vieneze, voci cu o nuanta in plus de sofisticare sunt gata sa-ti susure conspirativ ca pentru connoisseurs felul de baza este aparent mai putin nobilul Tafelspitz, complexa desfasurare carnivora extrem de satisfacatoare (face cat trei feluri de mancare!)

Intocmai- la faimosul restaurant vienez Plachutta (”Wo der Tafelspitz zuhause ist”- unde Tafelspitz este specialitatea casei!) pe masa apare vasul de supa fierbinte, continand o felie de carne de vita si un os cu maduva, pe langa numeroase legume plutitoare, fierte pentru aroma. Primul pas este sa torni zeama intr-un castronel: supa limpede se consuma cu taietei, clatita cu Kräuter (ierburi aromatice) taiata in suvite multicolore- Frittaten, sau galusti cu carne- Leberknödeln. Intre timp ti s-a adus un cosulet cu paine de secara prajita: pasul doi este sa ungi toast-ul cu maduva, sa condimentezi stratul cremos cu sare si piper si sa o savurezi cat este fierbinte (cu recomandarea eat with your fingers!). In sfarsit, carnea tinuta calda sub zeama se “pescuieste” si se serveste pe o farfurie cu cartofi la cuptor, andive si sos de mere cu hrean, pentru “ciupitura” picanta! O cina completa, la o bere nefiltrata- Weiβbier- sau la un pahar de vin din podgoriile Boemiei.

Chiar daca vi s-ar parea un fel de mancare oarecum barbar, care nu se straduieste prea mult la capitolul aspect, generosul Tafelspitz are o lunga lista de afficionados. Printre celebritati de la Hollywood, grupuri rock de rasunet sau artisti de renume- in galeria starurilor imortalizate la restaurantul Plachutta am dat si de acest faimos domn:

Adulmecand ca un copoi mirosul apetisant de autentic Wiener Schnitzel este imposibil sa nu gasesti pe una dintre stradutele laturalnice de langa Stephansdom ospitaliera taverna Figlmüller- care de la 1905 indestuleaza poftele gurmande ale localnicilor si turistilor deopotriva, cu robustele sale feluri de mancare. Desigur ca cea mai lucitoare stea pe firmamentul meniului sau este crocantul snitel, mare cat o ureche de elefant, servit in desavarsita compatibilitate cu Erdäpfel-Vogerlsalat, un fel de salata orientala de cartofi si laptuca.

foto: client satisfacut in fata la Figlmüller Beisl- echivalentul austriac al bistro-ului francez sau al osteria/trattoria italiana! Aici, fara fite, am impartit una dintre anticele mese de lemn cu un cuplu de italieni, doua studente din Istanbul, trei localnici cu amabile recomandari si inca un cuplu maghiar. United for Schnitzel!

Este fascinant pentru cei pasionati de istorie sa trasezi in bucataria austriaca influentele numeroaselor provincii care faceau parte din Imperiul Austro-Ungar- retete maghiare, cehe, italiene, bavareze si balcanice; pe de alta parte, Superficiala crescuta fiind cu bunatati ardelenesti, descopar in gastronomia Transilvaniei mancarurile de baza ale Imperiului! Gulas si papricas, delicatesa picanta cu origini in Puszta maghiara, care la Vienna se prepara in varianta cu carnati Sacher; prajitura Linzer, pe care bunica mea o facea strasnic, cu nuci si gem; prajitura de ciocolata si caramel Dobos (Dobosch Torte in original), strudel de mere, visine, cu mac (Mohnstrudel) sau branza dulce cu stafide (Topfenstrudel, nemaipomenit cu sos de vanilie!), si desigur puzderie de placinte si clatite- romanii le spuneau “placenta”(referinta pentru gravidute!), in regiunile ungare si slovace numele s-a transformat in palacinka, iar in bucataria vieneza au devenit Palatschinke, clatite cu dulceata si frisca/inghetata de vanilie…

foto- Topfenstrudel, devorat obsesiv in vacanta mea austriaca, la o cana de Wiener Eiskaffee!

Nu stiu daca v-am trezit pofta si foame, cert e ca noi doua ne-am satisfacut pe saturate toate capriciile! Guten Appetit!

Am absentat oarecum de pe Superficiala: gravida activa si neobosita fiind, am intreprins o scurta calatorie in vederea “intregirii familiei”, sotul meu aflandu-se de zece zile in cantonament in Austria. Inainte de a zbura catre splendida Carinzia, in racoarea montana a Alpilor de Est, mi-am dedicat 48 de ore unei full immersion culturale si gastronomice in Orasul Muzicii, imperiala Viena (in prima poza- la Hofburg, palatul dinastiei habsburgice si desigur resedinta faimoasei imparatese Sissi!)

Pasiune pentru ciocolata: nu ma puteam caza decat la vestitul Hotel Sacher din centrul orasului, detinatorul retetei originale a deliciosului tort cu ciocolata si gem de caise “plamadit” la 1832 de catre ucenicul bucatar Franz Sacher, la cerinta printului Metternich de a prepara un desert special pentru o receptie: mai mult de un secol si jumatate mai tarziu, turisti si localnici deopotriva savureaza cremoasa conceptie la o ceasca de cappuccino vienez!

Straturi moi, insiropate, tortul Sacher se topeste in gura cu un varf de lingurita de Schlag (frisca neindulcita):

Interiorul hotelului de inspiratie poetica, cu catifea, brocart, lumini difuze din lampi cu abajur si o infuzie de romantism Biedermeier…Leagan de artisti si celebritati, sedusi de o irezistibila aroma de cacao ce a patruns pretutindeni:

De la hotel primul reper este maiestuoasa catedrala Stephansdom (St.Stephen’s Cathedral), simbol istoric si religios al orasului: stratul de funingine si sobrietatea gotica o invaluie in mister medieval; mozaicul cu figuratia acvilei cu doua capete este simbol al dinastiei habsburgice, suverana din secolul al XIII-lea…

In apropierea catedralei esti invitat la o plimbare in caleasca trasa de frumosi bidivii ingrijiti, cu coama lucioasa si crupa rotunda- aproape de faimosii Lipizzaner (caii lipitani albi ca neaua!) de la Spanische Hofreitschule, scoala spaniola de dresaj din Viena:

Omagiu Mozart:

(va urma!)

Mi se intampla deseori sa zambesc confruntata fiind cu mirarea si neincrederea femeilor mai in varsta cand aud la ce monitorizare atenta este supusa o femeie insarcinata a vremurilor moderne, la numarul grijuliu de analize, ecografii si investigatii- pentru multe astfel de venerabile bunici sau strabunici un soi de tratament excesiv, bizar, la care clatina din cap cu indoiala, facandu-si cruce.

Pe-atunci pantecul ingreunat se purta fara prea multe fandoseli, fara menajamente speciale din partea celorlalti, trudind deseori pana la clipa facerii, cand pruncul venea pe lume in cel mai natural chip cu putinta, la cele mai norocoase cu moase indemanatice sau doctori cu minime interventii, intre dureri si rugaciuni soptite, intre icnetele mamei si primul tipat, prima gura de aer a nou-nascutului. Ochii neamurilor care numarau febril ca pruncul sa aiba cele zece degete la maini si la picioare. Surpriza sexului, dincolo de intuitii “babesti” cu pantec rotunjit sau tuguiat, de superstitii si semne, de simtaminte tainic feminine launtrice. Si asa femeile aduceau pe lume cinci, zece, doisprezece fii, un ciclu fecund de gravida-lehuza-mama, viata generand viata, cosmos matern de bucurii si drame.

Insa multumita metodelor exceptional avansate ale medicinei se salveaza acum numeroase vieti, mama si fat, se descopera din timp complicatii si afectiuni grave, se prelungeste traiul si se usureaza suferinta. Cu totii ar trebui sa avem acces in timpurile noastre la cele mai eficiente tratamente in caz de nevoie; cand prin progresul uimitor al stiintei aproape totul “se poate” este de neconceput ca unui suferind sa-i fie negata sansa supravietuirii sau alinarea durerii! Barbati sau femei, tineri sau varstnici, saraci sau bogati, favoritii soartei sau cei prigoniti, cei fara asigurare, refugiatii, cei “dezradacinati” si inspaimantati- cu totii ar trebui sa intre pe aceeasi poarta catre tamaduire, calauziti si sprijiniti!

M-a impresionat subiectul semnalat al primului film de animatie realizat in Palestina, la Ramallah, bazat pe un caz real: trista poveste a unei femei din teritoriile ocupate, care din pricina cruzimii si nepasarii umane pierde batalia cu cancerul la san. Fatma Barghout moare in 2004 la 28 de ani, iar pelicula reda firul suferintei sale, marsul agresiv al cumplitei boli, dar mai ales umilintele la care este supusa de catre soldatii israelieni la punctul de trecere din fasia Gaza, in incercarea sa disperata de a ajunge la spitalul Tel Hashomer din Tel Aviv pentru tratament.

Punctul critic, sfasietor, este atins in clipa in care o epuizata Fataneh (acesta este numele personajului in film), devastata de boala, abia tinandu-se pe picioare, este fortata sa se dezbrace pentru control la frontiera Erez- pudoarea si amarnica frustrare a femeii arabe nevoita sa-si expuna pieptul gol, groaznic insemnat de cele doua mastectomii. Faramarea demnitatii umane in fata autoritatii abuzive, asupritoare: controlul cinic, ce ne-o arata captiva in banda izolatoare rosie de la punctul de frontiera! In cele din urma Fataneh obtine intrarea si ajutorul doctorilor israelieni, intr-o incercare ce pentru ea se va dovedi prea tarzie…

Realizat cu fonduri din partea organizatiei World Health, cu date furnizate de IPHR (”Medici Israelieni pentru Drepturile Omului”), filmul isi propune totusi o abordare echidistanta, cu vinovati de ambele parti, in ceea ce priveste implicarea israeliana si palestiniana in cazul tinerei Fataneh. Regizorul si animatorul Ahmad Habash subliniaza ca atat in partea palestiniana au fost persoane care au ajutat-o, dar si medici care au indus-o in eroare, minimalizandu-i gravitatea conditiei- la aparitia unui nodul la san un doctor palestinian o sfatuieste sa poarte un sutien care sa nu o stranga, iar un altul afirma ca astfel de probleme “au tendinta de a disparea odata cu casatoria“! Deopotriva, de partea israeliana sunt cei care au umilit-o, dar si grupul de medici care odata ajunsa pe mainile lor se straduiesc sa o salveze prin toate mijloacele.

Drama tinerei Fataneh va fi prezentata la festivalurile de film de la Venetia, Toronto si Dubai, filmul fiind deja tradus in engleza si ebraica; din nou, ca in profundul “Vals cu Bashir”, asupra caruia mi-am oferit propria viziune aici pe Superficiala ( http://www.superficiala.com/?p=456  ), animatia este vehiculul utilizat pentru dimensiunea sensibil-metaforica a suferintei umane, devenind un mijloc de expresie complex pentru aceste strafunduri mohorate. Semnal de alarma adresat restului lumii vizavi de ceea ce trebuie sa indure pacientii palestinieni nevoiti sa apeleze in afara granitelor la tratament.

Date furnizate de asociatia Israeli Physicians for Human Rights: din ianuarie 2008 pana in martie 2009 s-a constatat o crestere a numarului de pacienti din fasia Gaza interogati si “fortati sa ofere informatii” ca pre-conditie pentru a putea obtine ingrijire medicala in Israel; raportul IPHR afirma ca Shin Beth- serviciul de securitate israelian intern- “a interogat minori, a fotografiat pacienti impotriva vointei lor si a hartuit, abuzat verbal si intimidat persoane in timpul investigatiilor, refuzandu-le permisele de iesire celor care nu cooperau”. Totodata pacientii palestinieni sunt prinsi la mijloc- intre fortele de securitate israeliene si Hamas, gruparea aflata la conducere in fasia Gaza, care incearca sa impiedice interogarea cetatenilor din fasia Gaza la punctele de frontiera precum Erez, intr-o atmosfera tensionata dupa ofensiva israeliana de 22 de zile din decembrie 2008. Ajutoarele umanitare pe care se bazeaza marea majoritate a celor 1.5 milioane de locuitori din enclava cu una dintre cele mai inalte densitati ale populatiei din lume- sunt intensiv “filtrate” in urma deteriorarii relatiilor, si se reclama o insuficienta a medicamentelor si aparaturii medicale esentiale.

Respingand acuzatiile IPHR, purtatori de cuvant israelieni afirma ca la peste 13 000 de pacienti palestinieni li se ofera anual ingrijire medicala adecvata in Israel, iar “controalele de securitate au menirea de a impiedica pe cei care vor sa profite de false certificate medicale pentru a comite atacuri, cum a fost cazul in trecut”.

Latura intunecata a orasului- Miami nu doar vida loca, sexual playa si fine entertainment, localuri pulsand de jocuri de lumini si corpuri infierbantate…

DRUGSTORE DRAMA- farmaciile cu de toate si spectacol uman nocturn ca intr-un film de Quentin Tarantino:

Natura analitica a Superficialei o impingea deseori dupa miezul noptii (moment ideal pentru un studiu antropologic!) in universul tenebros al imperiilor comercial-farmaceutice reunite sub titulatura DRUGSTORE, Walgreens ori CVS: farmacii-supermarket deschise 24 de ore din 24. Cu scuza simpla de a cumpara ceva, intr-un depozit in care se gaseste absolut orice, totodata loc de intalnire si reflectie.

Sub lumina spectrala de neon din aceste hale, cu raion de medicamente laolalta cu cosmetice organice Burt’s Bees sau pufuleti cu unt de arahide si cinnamon rolls incalzite la microunde- poti observa un pelerinaj de ciudati, de freaks ai noptii, de aratari singuratice murmurand profetii apocaliptice sau prostituate cu ochi de raton incondeiati de rimel, incercand noile nuante de oja Sally Hansen pe unghiile ciobite de plastic.

La intrare, o doamna de culoare cu corpul ca o amfora plina canta Gospel in receptorul telefonului public, al carui ton de ocupat rasuna in gol ca un clopot infundat. O voce puternica, profund soul, cum ti-ai imagina ca se propaga cu o orga colosala in sluba exaltanta de la o biserica cu cor Gospel. Nimeni la capatul celalat al firului. Homeless platind cu un borcan de maruntis la casa bere si banane, in urma lui un miros cumplit de acru- incat casiera tine apasat secunde in sir un tub de odorizant…Miros de nefericire a strazii amestecata cu aroma de muguri de pin. Fete in hotpants, inarmate cu cutii de Redbull si prezervative Trojan, gata de o noapte de clubbing la Mansion, ignorand avertizarea unui soi de liliac-hippie cum ca Jesus coborat pe Pamant imprastie salvare pe Washington Road. Jesus Saves. Ascultati-ma, Tarfe ale Babilonului!

Nu am vazut nicaieri atat de multa lume vorbind singura pe strada, unii izbucnind violent in tirade furioase impotriva unui oponent misterios, invizibil, altii pur si simplu mormaind in barba, privirile ratacite, rostogolite ca zaruri pe asfalt. Oprindu-se pentru a scotoci prin cosuri de gunoi, ramasite intre ambalajele unsuroase de fast-food. Umbre scheletice cu miscari de marionete manevrate haotic.

SEX OFFENDERS…“UNDER THE BRIDGE” (nu, nu melodia de la Red Hot Chili Peppers) 

Sinistru este si lacasul numit “Tent City”, adapost sub podul construit peste Biscayne Bay, care leaga Miami de Miami Beach: este “the dark lair”, vizuina intunecata a celor condamnati sub eticheta de “Sex Offender”: de la cei care au ispasit ani de inchisoare pentru abuzul asupra copiilor, pedofili dezgustatori, pana la tineri de peste 21 de ani acuzati pur si simplu pentru a fi intretinut raporturi sexuale cu minore de 16 ani!

O lege locala interzice ca cei gasiti vinovati de astfel de acte sa traiasca la mai putin de 760 de metri distanta de comunitati cu copii sau de orice loc in care se aduna minori- parcuri, scoli, biblioteci publice, etc. Aparent, terenul de sub Julia Tuttle Causeway este unicul lor ramas in Miami unde este aplicabila aceasta distanta “de securitate” care vizeaza izolarea predatorilor sexuali de potentialele victime!

Fortati de catre autoritati sa traiasca sub pod in baraci si corturi amenajate, fara canalizare, toalete ecologice, apa potabila si electricitate- numarul celor iesiti din inchisori, carora societatea oripilata le refuza reintegrarea- creste cu un algoritm inspaimantator. Ironica situatia in care celor carora s-au emis permise auto au tiparita drept adresa locatia de sub pod. Intre disperare, gunoaie si urina. Stampila de “sex offender”! Societatea de spala pe maini de astfel de monstri, lasati dupa anii de incarcerare sa putrezeasca in propria mizerie, in cloaca maladiilor pshice agravate. O coborare in infern fara a avea vreodata promisiunea redemptiei. No way out!

WHO CAN I SUE?…“Pe cine pot da in judecata?”

Un banner incredibil pe autostrada de intoarcere din Fort Lauderdale- panou publicitar gigantic care te invita pe site-ul WhoCanISue.com, lista asortata de avocati pentru orice criza si situatie- crezi ca ai un caz de proces? iti pot iesi niste bani din asta? Consulta “catalogul” de avocati specializati si afla pe cine poti da in judecata! O America aglomerata de procese, in care iti poti tari in sala de judecata vecinul, dentistul, vanzatorul care ti-a vorbit urat! Oameni care isi revendica drepturile legale, sau care pur si simplu vaneaza o oportunitate, un ban usor.

Website-ul, bine structurat, de maxima asistenta pentru client, “scoate” avocati profesionisti precum iepuri din palaria magicianului: pentru malpraxis de chirurgie plastica (silicoane defecte, cicatrici, extensii de membru “esuate”etc), actiuni legale impotriva companiilor producatoare de medicamente (efecte secundare de la antidepresive, anticonceptionale-Yasmin, Botox sau Viagra!), muscaturi de caine, intoxicatie alimentara in restaurante, hartuire sexuala, ba chiar situatii inedite sub titlul “Sexual Assault on a Cruise Ship”! (asalt sexual pe o nava de croaziera, un membru al echipajului prea insistent, etc)

Cu bune si rele, excese si laturi obscure, totusi cum sa nu iubesti mareata America? Tara tuturor posibilitatilor!

Plecam inapoi catre Batranul Continent chiar de Ziua Independentei Statelor Unite, intr-o atmosfera care pulseaza de frenezia sarbatorii nationale, cu entuziasmul contagios tipic american- Uncle Sam si Stars&Stripes abunda pe stegulete, tricouri, tatuaje si chiar posterioare patriotice in bikini, pictate artistic…In Miami Beach se pregatesc celebrele focuri de artificii ce vor exploda diseara pe plaja, devenind apoi stele cazatoare-supernova deasupra oceanului…Aerul miroase a BBQ- faimoasele gratare americane Buffalo- si a cocktail-uri tropicale!Ultimele instantanee pe plaja, cu furtuna apropiindu-se pana a deveni una cu marea- Miami Thunderstorm:Nor amenintator- nume potrivit pentru un Indian Chief:Dar dupa ploaie urmeaza curcubeul:Miami fierbinte, gata de fiesta!:

Plaja din South Beach, Miami, este probabil fasia de nisip cu una dintre cele mai mari incarcaturi sexuale din lume (ma mai gandesc la Ipanema sau la Copacabana Beach din Brazilia, drept posibile rivale “fierbinti”!). Mozaic etnic de frumuseti. Microcosmos multicultural de trupuri bronzate, lungite la plaja in senzuala letargie, sau zvacnind active, sclipind de sudoare, in performante aclamate de beach-volley sau beach-soccer. Hormoni imprastiati in atmosfera fierbinte, nastrusnic-gadilicioase particule, purtate precum graunte de polen de catre briza sarata a oceanului.Latinas calientes, adica ceea ce are mai bun de oferit America Latina, Brasil-Cuba-PuertoRico, mamacitas cu piele de caramel si par lung ondulat, them tight little bodies, bikini minimalist cu string ridicat peste pernitele soldurilor, ca in anii ‘80, conturand un triunghi pubic fluorescent; printre posibile Miss Univers de Venezuela grupuri aparte de sexy cholas, cu un look agresiv de pantera: ceea ce la noi s-ar numi “fete de cartier”, aici sunt Latinas din Hileah sau Kendall, cu sprancenele rase si desenate arcuit pe deasupra cu contur negru subtire, piercing-uri si tatuaje, lip-liner mai inchis la culoare decat rujul…ooh si acea bad-ass atitudine in general…nu te pune cu mine!“American Woman” cu parul blond-roscat strawberry blonde, galaxii de pistrui si fizic bine conturat de programe de fitness, cu ocazionala boob-job reusita, capodopera chirurgicala, citind literatura feminista si incingand tastatura la Blackberry; Black Bombshells, fete de culoare cu costume si pedichiuri colorate caraibic, ca niste pasari ale paradisului, pline de bling- bijuterii orbitoare sub soarele de la plaja (cercei oversize, bratari, paiete), pielea ca unsa din belsug cu unt de cacao si posterioare fascinante pentru orice muritor alb cu fundul plat ca o clatita, pancake butt: pentru ca zeitele de abanos au ceea ce aici se numeste “junk in the trunk”, portabgajul plin…de rotunjimi impresionante, care vibreaza in mers! Abundenta carnoasa irezistibila (in imagine, “formele tale ma innebunesc!”):De inteles o oarecare dezorientare masculina in fata unei revarsari atat de generoase de frumuseti din toate rasele si pentru toate gusturile. Baieti si barbati in metodica, amanuntita contemplare, luand serios in considerare slujbe full-time de “aplicator profesional de protectie solara”. Intr-un astfel de decor exotic, fecund cu “proteine feminine” in doze delicioase, nu putea dura mult pana la aparitia maniacului local, misterios individ care se crede bine camuflat sub o sapca Miami Heat si un tricou XXL, un soi de monstrulet alb si gras ca untura de foca, inarmat cu aparat foto. Strecurandu-si umbra labartata pe nisip langa grupuri de fete intinse la plaja, prefacandu-se a imortaliza nave in larg si valuri abstracte, pandind de fapt, asudat de emotia anticipatiei, instantanee care in fata computerului de acasa ii pot aduce satisfactii imposibil de atins in viata reala. “Pocahontas” pe burta care isi aseaza slipul intre fese, deranjata probabil de un fir de nisip. Mama si fiica, nemtoaice blonde planturoase, ungandu-se reciproc cu ulei, cu bretelele de la sutien alunecoase, gata sa cada si sa dezvaluie: click, click incitat, poze din ce in ce mai aproape, pana cand paparazzo pervers este alungat de un indignat fumator de trabuc!Insa nici unul dintre astfel de obsedati nu a suferit o ostracizare colectiva precum singuraticul Vineri. Intocmai, Vineri precum exoticul servitor al naufragiatului Robinson Crusoe pe insula (foto). L-am botezat astfel pentru aspectul sau de salbatic, costeliv si negru ca taciunele, cu un ranjet fioros canibalic- in momentul in care era prins in fapt si izgonit cu amenintari de pe plaja publica. Drac impielitat, Vineri parazita prosoapele cu continut de tinere atragatoare, asezandu-se pe o gramajoara de nisip in imediata apropriere: mai ca le sufla in ceafa, ca sa nu mentionam alte parti anatomice! Holbandu-se cu ochii cat cepele si dedandu-se la practici neortodoxe, fixat pe movilitele armonioase din fizicul unei rusoaice in tanga leopardat, am asistat la prima corectie corporala cu papucul in limba lui Tolstoi! (Kournikova cred ca era mai potrivit!)Intocmai, Miami Beach, plaja sexy si periculoasa!Oh, si in caz ca va intrebati…sa fii gravida te simti mai sexy ca niciodata: suprema feminitate! Nu iti mai faci griji pentru silueta, intreband obsedant daca arati bine in costum de baie, daca ar mai merge sa slabesti pe ici-colo, facand comparatii intre tine si eventuale “top-modele” de pe plaja…ci a fi purtatoarea unui micut miracol te face sa te simti “cea mai tare”, deasupra oricaror critici…Perfecta!