Duminica insorita pe plaja la Mondello, la o scurta plimbare pe jos de casa noastra: si nu este marea tenebroasa si inselatoare a lui John Banville (recomand romanul The Sea- premiat Man Booker Prize, ca de mult nu am mai vorbit de carti, am de reimprospatat coloana din dreapta a cartilor favorite!)…ci o mare care intai iti impresoara gleznele cu lucirea unei bratari de jad, ca apoi ce iti afunzi treptat trupul in apa- pana la coapse, pana la piept, pana sa simti sarea pe buze- te atrage spre profunzimi turcoaz! Joc de culoare orchestrat de valuri.

Plaja noastra preferata, Mida Beach, nisip ca pudra de talc, relaxare si mici placeri gurmande pe faleza: delizioso gelato, inghetata cremoasa care se savureaza traditional intr-o briosa calda (un soi de sandwich dulce!) si pe seara gustul rumenit al toamnei- castagne arrostite, castane coapte in crusta de sare marina.

Nici nu mi-as fi putut imagina un loc mai tihnit, si mai plin de farmec-o leganare a simturilor…ca intr-un hamac trandav!- in care sa-mi petrec ultima luna de sarcina, o asteptare plina de emotii, de vise, de reveria continua a proiectiilor in viitorul imediat apropiat…

P.S. o zic eu prima: pe malul marii, burtica…mare cat o geamandura!

(in imagine, best nanny ever, Mary Poppins!)

Cred ca multi dintre noi am tresarit cu oroare la inregistrarile cu bone surprinse brutalizand micuti ingroziti si sistematic terorizati, tremurand in umbra masiva si amenintatoare a temutei Godzilla-Babysitter, incovoiata asupra lor ca un vis urat, ca un personaj malefic de basm care apare din nori de pucioasa. Si asta in timp ce parinti increzatori (in gandul carora se sedimenteaza treptat banuieli suparatoare!) se afla la serviciu, intr-o scurta calatorie sau lipsind de acasa doar cateva ore pentru mici treburi si comisioane. Sa iti lasi odorul pe mana unei false zane bune, cu zambet de plastilina, care intr-o clipita intoarce dintr-o mangaiere o palma grea. Care intelege educatia micutilor altfel decat cand este in preajma ta, mieroasa si indatoritoare; careia ii sare rapid tandara si cu bratul solid de femeie muncitoare, sacrificata, smuceste cat colo mogaldeata neascultatoare!

Cu similara indignare am parcurs si comentariile cititorilor incitati de astfel de evenimente la discutii pe forumuri: cei care iau in zeflemea dreptul mamei de a se intoarce la cariera in incheierea concediului de maternitate, povatuind-o ca alta data sa ramana acasa sa vada de copii daca nu isi asuma riscul unor astfel de incidente; cei care rascolesc amintiri tiranice din copilarie si filosofeaza (zic eu amar si cu sechele!) asupra necesitatii de a face educatie copiilor “altoindu-i din cand in cand”, “da’ ce, mare lucru, ce bataie luam eu acasa de mic si uite ca am crescut bine!”(asta o crezi tu!), idioti de-a dreptul care blameaza mama denaturata “plecata la shopping” si ii plang de mila bonei condammnate la “sclavie”, inferior remunerata si “umilita” de propria-i conditie…Rationamentul unor oameni (intre care este evident ca traim in societate, poate vecinul, colegul de servici sau functionara de la banca!) ma lasa de multe ori paf!

Sunt multi cei care reclama angajarea unei babysitter drept un lux stupid, un moft. Femei care isi inhata pruncul strans la piept, si cu ochi oteliti de vultur te anunta ca nu si-ar lasa niciodata progenitura in seama unei straine. Inconstienta, ti-o cauti cu lumanarea! Orgoliul matern de a te fi descurcat singura, eroic, fara mijlocirea unei dadace care sa-ti usureze din sarcini: ba le cari pe toate, voluntar si cu fruntea asudata, in carca…fara cracnet! Poate a mai venit mama, mama-soacra, o verisoara indemanatica din cand in cand…dar in nici un caz ajutor platit!

Ce te faci insa cand te afli departe de familie, cand esti singura si fara sprijin, cand cei dragi nu au posibilitatea de a-ti da constant o mana de ajutor, mai ales in primele luni…critice? Sa gasesti o bona de isprava poate parea o alegere rezonabila. O misiune complicata, intr-adevar, dar zic eu de-nteles, mai presus de judecata exigenta a seamanului carcotas. Hehe, faci un casting si alegi o juna au pair suedeza, balaie si joviala, cu cupa la sutien DDD de “doica-fara-lapte”, cu bune perspective de Playboy-spread gen Victoria Silvstedt…sau o “Mami” inimoasa care a crescut deja intre fuste patru copii plus sase nepoti, isi sufleca manecile intr-o clipita si copilul e invartit ca pe mosor, deja spalat, pudrat la poponet si schimbat…?! Wonder-nanny!

Am auzit tot mai des in ultima vreme despre familii din Romania care s-au aliniat occidental si opteaza pentru institutia “bona filipineza”. Vedete sau persoane normale, sunt tot mai multi cei care exalta veleitatile asiaticelor “zane bune”, importandu-le cu eforturi si cheltuieli la noi in tara, sa vegheze vigilent asupra vlastarilor proprii. Cei intervievati marturisesc discret o scazuta incredere in aptitudinile bonelor autohtone: din proprie experienta sau din auzite, s-a creat un soi de folclor, plin de snoave inspaimantatoare, in care dadacele noastre incing o hora a ielelor ca intr-un Sabat vrajitoresc, pregatind urgii asupra lumii copiilor!

De ce bona romana “pierde teren”, in fata farmecului placid, usor inexpresiv si rece, al blajinelor asiatice?

In Italia, indiferent cum considera multi ca sunt vazuti romanii, am auzit numeroase cuvinte de lauda la adresa femeilor romance care se angajeaza drept badante- ingrijitoare la batrani, la suferinzi, la bolnavi terminali, cu infinita rabdare si empatie, cu dedicatie si spirit de sacrificiu; romance drept “babysitter”- tata, cum se spune in italiana, atente si afectuoase, sau colf: menajere, responsabil domestic ireprosabil. Cu tot cu concurenta apriga din Filipine, Sri Lanka, Mauritius- cu o traditie apreciabila in domeniu, de zeci de ani in serviciul familiilor italiene, femeia romanca isi gaseste de lucru, este cautata si solicitata, colectioneaza referinte bune, recomandari calduroase. Femei care nu se dau in laturi de la truda, de la ore suplimentare, de la munci pe care “nasuri fine” le considera injositoare, infruntand deseori cu demnitate ceea ce poate aparea ca un mediu ostil, suspicios.

Deseori romancele citate au devenit in sanul familiei de angajatori italieni prezente “indispensabile”, “salvatoare”, “trimise de Providenta”. Cinste lor. In schimb, in Romania s-a capatat obiceiul ca bona/fata din casa sa fie “pandita”, monitorizata, ba chiar testata cu mici ispite lasate la intamplare (”sa vedem daca intinde mana!”)- si criticile abunda; mai degraba se apeleaza la o agentie care aduce filipineze cu contract, dotate cu acea calitate inefabila de invizibilitate eficienta, de furnicute discrete: “nu le auzi, nu le vezi, dar treaba se face! Si copilul invata deja engleza!”  

Nu poate decat sa fie grea viata acestor femei “de imprumut” in casele altora, departe de propriul camin si de propriile radacini, separate de familie, bucurandu-se de prea putin ragaz; indurand exigenta patronilor, pretentiile si nemultumirile acumulate pe parcurs; singuratatea, sentimentul ca odata datoria terminata esti “in plus” in casa omului, panica unor eventuale acuzatii, teama de a pierde totul dintr-o simpla, omeneasca greseala…

Si totusi: to have or not to have….a babysitter?

Nu din intamplare ma simt bine in orasul in care traim acum (pentru cei care cunosc pasiunea pentru Orient a Superficialei!)…Palermo a cunoscut o epoca infloritoare in timpul dominatiei arabe: era Balarm sau Balarmuth, capitala magnifica a emiratului sicilian, a carei rivala in maretie putea fi doar inima si simbolul imperiului, splendida Constantinopole!

Din madina siciliana nu putea lipsi baia turceasca, fascinantul univers subteran al izvoarelor revarsate in marmoreene sali, dedicate cultului purificarii corporale: “templul” hammam, cu traditionala imbaiere- oaza de confort si regasire in sanul comunitatilor islamice, din Maroc pana in Persia! De aceea nu puteam ocoli experienta hammam, conservata in cartierele antice din Palermo- ritualuri de odinioara “filtrate” acum de concepte moderne precum beautyfarm sau SPA, ambientate insa in atmosfera seducatoare de alcov oriental, lumina difuza cu lumanari si rasini parfumate arzand in unghere…

Din traditia elena si apoi romana a termelor, cufundarea in moleseala somnolenta a bailor de vapori fierbinti din calidarium, cu temperaturi de 40-45 de grade- torpoare inlocuita apoi de o revigoranta imersiune rapida in frigidarium, sala cu piscina de apa rece tonifianta, turcii si arabii au preferat sa pastreze senzatia invaluitoare adusa trupului de caldura. Starea de delicioasa imponderabilitate care te patrunde cand stai intins, cu mintea golita de griji, pe banci de marmura, in incaperea numita harara.

Tipica langoare orientala: gimnastica si sportul practicate in termele romane au fost inlocuite de masaje, framantare purificatoare si ungeri rituale ale corpului cu uleiuri aromatice. In apoteoza relaxarii se gustau dulciuri, ceaiuri de plante, serbeturi racoritoare pe comode sofale, in timp ce servitorii hammamului improspatau aerul cu uriase evantaie. Divin!

Raspandirea ritualului hammam in cultura islamica a intervenit odata cu recomandarea Profetului Muhammad, care sustinea proprietatile benefice ale bailor fierbinti, intreg parcursul de imbaiere si curatire profunda avand efecte inaltatoare asupra spiritului. Dar si o “fluidificare” a functiilor fiziologice ale corpului, cu un pretuit spor al fertilitatii! Hammamului i s-au asociat de-atunci si semnificatii religioase, multe astfel de sali deschizandu-se nu doar ca spatii publice/sociale in diverse zone ale madinei, ci ca anexe ale moscheilor: dreptcredinciosii veneau la bai inainte de Salaat, timpul rugaciunii, pentru a efectua Wudu’, ablutiunea rituala.

Desi initial accesul femeilor era ingaduit doar dupa ce nascusera sau dupa o boala grea, treptat musulmanele si-au castigat acest drept, bucurandu-se de zile speciale in hammam, pana la un sistem de alternare saptamanala care sa acomodeze ambele sexe. Petitoarele sau “soacrele” aveau astfel ocazia sa inspecteze cu de-amanuntul trupul posibilelor nurori, slavindu-le apoi in familie nurii, aprobandu-le largimea fecunda a soldurilor sau sanii cu promisiuni indestulatoare de lapte pentru nepoti. Inaintea nuntii hammamul era o placere colectiva pentru toate femeile din clan- in atmosfera complice cu ecouri, intrigi si rasetele femeilor cu experienta, mireasa aflata in centrul atentiei era masata, epilata pe tot corpul, pictata cu henné si pregatita pentru marele secret din noaptea nuntii!   

Atat crestinilor cat si evreilor le era permis accesul la bai, iar preturile de intrare erau mentinute cat mai mici, pentru o populatie curata si protejata de boli (in vremuri in care Europa era decimata de boli derivate din lipsa de igiena!); “inspectori de calitate” verificau deseori ca interioarele sa sclipeasca de curatenie, banchizele si bazinele frecate si lustruite, iar fluxul de apa sa fie abundent si proaspat. Ceea ce nu puteau “verifica” inspectorii era insa prezenta obscura, dar malitioasa, a spiritelor Djinn, dupa cum se spune in traditia islamica insidios cuibarite in lacasuri umede si intunecoase, langa guri de izvor sau locuri de imbaiat, si in cosecinta pripasindu-se cu o placere rautacioasa in hammam, pentru a juca feste clientilor!   

In Imperiul Otoman serviciile din hammam erau asigurate de un baietan foarte special, numit tellak (in imagine): pe langa spalatul temeinic al clientului, cu sapunit si frecat din cap pana in picioare, si masajul terapeutic mult apreciat, tanarul oferea unui numar ales de musterii si favoruri sexuale: uneori relatiile se opreau la simple, primare atingeri de orgasm, alteori evoluau in legaturi pasionale, consumate in umeda complicitate a peretilor asudati din hammam; altminteri, nuditatea masculina nu era considerata o incurajare a practicilor homosexuale, si orice privire indiscreta putea duce chiar la evacuarea din hammam, in spiritul modestiei musulmane ( de cele mai multe ori partile private se protejau cu un stergar, peshtemal).

Barbierul era una dintre personalitatile de seama al hammamului, custode al secretelor si barfelor cartierului, confident si “curier” de mesaje; aranja si tundea barbi si par, scotea bataturi din talpi, punea sangele in circulatie, si isi asuma de multe ori si rolul de felcer. Acesti servitori ai hammamului aveau obligatia de a mentine o stare ireprosabila a igienei personale, mereu ferchezuiti si parfumati, isi frecau palmele cu coaja de rodie pentru a fi placut aromate, si nu consumau niciodata usturoi sau legume uscate (fasole, linte) pentru a evita respiratia urat mirositoare…sau flatulenta. Trebuia mentinuta o atmosfera de inmiresmata puritate (cu arderi de tamaie!).

Din aceste ritualuri de odinioara Occidentul a transfigurat senzatia de plutire intr-un univers subteran unde timpul pare oprit in loc, unde stresul si tensiunile cotidiene se dizolva odata cu siroaiele de apa racoroasa care se preling pe trup; si a imprumutat rafinate tratamente naturale din plante, argile si rasini din sinteza orientala:

Masajul cu uleiul de argan, produs artizanal, de secole, de femeile berbere din Maroc, hranitor pentru piele si par; masti cu argila verde rassoul precum cea aplicata pe proprii pori la hammamul din Palermo, o substanta argiloasa bogata in minerale, extrasa din muntii Atlas, care in amestec cu apa devine o pasta cu fine particule abrazive, lasand chipul matasos si lucitor…

Tot la hammamul din Palermo veti fi bine “sapunit” cu o pasta de masline negre macerate in amestec cu saruri minerale, aplicata pe intreg trupul cu relaxante miscari circulare- “savon noir” marocan- inainte de a fi condus la un “transpirat terapeutic” la baia de vapori din Calidarium: sauna desigur interzisa gravidutelor, care se pot bucura insa de impachetari cu namol din Marea Moarta, cu efecte impotriva retentiei hidrice- inamicul celulita, de un gomaj exfoliant pe maini experte, sau de un tratament cu Acqua Madre din Iordania, bogata in oligoelemente, alge cu proprietati revitalizante si siliciu anti-vergeturi!

Recunosc, intre rasfatul la hammam si cursurile care te pregatesc pentru nastere (cu gimnastica, yoga si tehnici de respiratie in travaliu!)…sa fii posesoare de burtica este o placere…si mai toata lumea imi recomanda sa ma bucur de SOMN…cat o sa mai pot!!!

update: in Tribuna Presei la stadionul “Renzo Barbera” din Palermo, alaturi de partenerul meu de “cronica”, simpaticul comic sicilian Sasà Salvaggio: in legatura directa cu studioul din Milano al emisiunii “Quelli che…il calcio” si carismatica sa prezentatoare, Simona Ventura (exemplu de maxim profesionalism si atitudine moderna cu un strop de auto-ironie: anul acesta l-a cooptat in emisiune, in calitate de colaborator permanent, pe fostul sau sot, fotbalistul-devenit-personaj de televiziune Stefano Bettarini!)

A fost o experienta remarcabila, desi meciul ne-a tinut ca pe ace, fara a ne lasa satisfactia de a “raporta” in direct golul victoriei: meciul Palermo-Bari in final 1-1…cred insa ca am avut ocazia sa particip la cel mai tare show live din Italia, isi merita cu varf si indesat audiente record…si pentru cei care dupa amiaza de duminica si-o petrec in fata televizorului este cea mai distractiva alegere! Entertainment la foc automat, cu interviuri de personalitati sportive si din showbiz, schite comice savuroase, momente de dans (de data asta muzica indiana!)…si desigur faze si goluri din meciurile in desfasurare! 

Nu puteam sa nu impartasesc cititorilor mei ca amfitrioana voastra de pe MOV va participa la prima editie din acest nou sezon a celui mai faimos show de televiziune calcio-spettacolo, senzationalul “Quelli che…il calcio” de pe RaiDue, prezentat de cea care in Italia este nr.1 absolut in showbiz, fantastica diva Simona Ventura!

Inaugurez astfel o noua rubrica in cadrul programului, care din acest an isi propune sa implice sotiile antrenorilor prezente la stadion, in calitate de “reporter special”: in tribuna presei, alaturi de un alt oaspete (jurnalist, actor, comic TV…) te afli in legatura directa cu studioul: misiune “luat pulsul evenimentelor”, social vibrations, atmosfera electrizanta de la meci…si desigur interventie euforica in caz de gol! Viata ca o prada, stadionul ca o scena mondena (nu degeaba este cel mai mediatizat si obsesiv-adorat sport!)

Asa ca maine, cu ocazia partidei Palermo-Bari, pentru cei care se vor afla in fata unui ecran TV in tihnita amiaza duminicala, pe canalul RaiDue, incepand cu ora 14.45 ora Romaniei…va invit sa vizionati efervescentul show, sub bagheta magica a vedetei care a facut istorie TV in Italia prin cele mai de succes emisiuni- Simona Ventura!

In completare, o apreciabila desfasurare de forte din entertainment-ul italian si international- imitatori de fotbalisti si antrenori, actori de comedie, grupul supersexy de dansatoare numite poznas “Le Schedine”…si multa muzica buna: pentru prima editie, invitati de senzatie: Kelly Rowland si David Guetta, grupul Muse si “isteria adolescentelor”- Tokio Hotel band! Se zvoneste chiar o aparitie shocking-pink a starletei Paris Hilton! intre toate aceste “tentatii” fiti cu faza pentru a mai captura si cate o interventie a Superficialei!

Vizionare placuta (revin maine dupa meci cu impresii!)

Proaspete de duminica seara, cu aparatul meu foto revigorat (a se citi “reparat”…si inca nu “inlocuit”, pentru ca nu m-am putut decide!)- asa cum v-am “dus cu zaharelul” de ceva vreme…ipostaze botanic-domestice plus burtica de sapte luni din casa noastra palermitana (Mondello-sur-mer, cum imi place mie sa-i spun!)

Din aceasta precisa locatie Superficiala va scrie articolele: poetic si subtil rustic- gradina ca o oaza cu muguri de inspiratie pretutindeni!

Vedere de pe terasa aflata pe acoperisul casei, cu Monte Pellegrino in fundal, promontoriu palermitan cu grote misterioase, a carui maretie sculptata in roca, de veghe milenara asupra Marii Tirene, a incantat romantici din trecut precum Goethe…

Bogata, vesnic-verde vegetatie mediteraneeana cat cuprinde…

Pe poteca pietruita, cu detaliu de muscate in glastra rosii si roz!

In gradina, unde de fiecare data cand pasim starnim zumzet orchestral de cicade si zborul alarmat din cuiburi ale unor pasari mari cat fazanii!

Gata, va conduc la poarta…pe langa tufa de nalbe roz. Sper ca am fost o gazda buna!

Revin spasita pe Superficiala dupa aproape o saptamana in care m-am consacrat acelei delectabile indeletniciri- care pe noi femmes frivoles ne face sa frematam de placere- numita cuprinzator, si fonetic-satisfacator…shopping. Camuflandu-mi burtica de 30 de saptamani sub ample, complice rochite babydoll am zburat pentru ultima data inainte de nastere la cea de-a doua noastra casa (prima o consider mereu a fi cea de la Bucuresti!) din Milano, hotarata sa potrivesc socoteala de acasa cu cea din targ…si sa iau cu asalt noile colectii toamna-iarna.

Oh, si nu ma refer la apetisantele vitrine din Montenapoleone sau Via della Spiga, care afiseaza tinutele noului sezon mulate pe prototipul femeii agresiv-dominatoare, cu umeri sculptati anii ‘80, in latex, piele neagra, capse, coliere choker, tinte si capete de mort, ceva intre Barbarella-android, sofisticata biker-girl sau bondage-mistress (care striveste nemilos cojones apartinand bietei prazi masculine sub tocuri infernale!) in cizme peste genunchi Catwoman-style…Nu:

In premiera ma afund in universul dulce si plusat, cu parfum tandru de pudra de talc si levantica, al magazinelor pentru copii. Acolo unde responsabilii nu sunt tinere cu siluete supte de modele abia-pensionate-de-pe-catwalk, cu tinute impecabile si politica de “intimidare” la achizitii exorbitante, ca in luxury boutiques, ci reconfortant-plinute doamne cu zambet afectuos, zumzaind grijulii asupra ta ca bunele ursitoare, explicandu-ti cu lux de detalii complexa gama de bebe-trebuincioase. Desavarsite in rol de “ghid premaman”. Cine ar fi crezut ca o faptura atat de mica are nevoie de atatea lucruri, he-he!

 in imagine, glam-mom Adriana Lima!

Sa nu credeti ca pentru o impatimita a modei este o tranzitie usoara. Dilema: cum starpesti dintr-odata vechi metehne de fashionista, obisnuita sa bantuie magazine pana cand nu se simte gatuita de sentimente de culpa, sufocata de “liane ale constiintei”…si se prabuseste epuizata dar ferice “on-trend” acasa cu proaspetele achizitii?!…Afurisit de aratoase ghetute inalte din colectia Giuseppe Zanotti pentru Balmain? Über-sexy (cum ar spune Brüno, fostul Borat!) rochii body-conscious Herve Leger sau jeans slim ripped/slashed?! Mamica glam-rock? Hmm, look the other way…uita-te in cealalta parte! Mai probabil sutien pentru alaptat, “tettarelle” (ma amuza cuvantul in italiana!), scutece si tampoane post-partum…dar si adorabile salopete catifelate la atingere, camasute cu inimioare si buline, iepurasi si pisicute, capotele de baie cu urechiuse, plapiumioare pufoase si sosetele dantelate (toate cu nelipsite diminutive, de-o acuta dragalasenie care-ti scoate negresit un oftat de tandrete!) 

Lasand gluma la o parte, admit o placere nemasurata in a alege piesele de mobilier pentru camera fetitei, primele hainute, esentialul pentru venirea pe lume, pregatirea bagajului pentru maternitate- cu atatea detalii care la inceput prin multime iti taie rasuflarea, te aduc in pragul unui mini-atac de panica…dar apoi incetul cu incetul (si cu tehnici de respiratie yoga!) te insufletesc si te invaluie in fiori de pura euforie materna…contagioasa pentru toti cei care participa la bucuria ta! Shopping pentru bebe, ce deliciu!

Ma gandesc in schimb si la cate mame oare nu se confrunta cu probleme economice, dorind sa le cumpere micutilor un trusou cat mai bogat, asortat si plin de aceste mici rasfaturi, in fata unei diversitati neasemuite (generatia noastra, a parintilor si al bunicilor nostri a crescut cu infinit mai putin…sau deloc!) de produse incantatoare…si ajung sa constate ca nu si le pot permite, sau ca implica sacrificii usturatoare…Chinuitoare tentatii materiale, insa ceea ce conteaza cu adevarat sunt dragostea si grija mamei!

La polul opus, desigur, Mama Snob. Este o moda ca surse din preajma vedetelor sa “susure” la presa sumele fabuloase investite pentru nu-stiu-ce super-carucior de mii de euro (in limbajul tabloidelor noastre “de fitze”!) in care se plimba odrasla invelita in straturi pretioase, ridicol de scumpe, de Baby Dior, Blumarine Girl, Burberry s.a.m.d. Cifre care se arunca in voita, studiata nonsalanta, deh, firimituri. Habar n-am daca exista o linie nursery/babywear a batranului Vuitton, dar daca ar exista fiti pe pace ca sexy mamacitas de Dorobanti sau mamicile din anumite grupuri la promenada in Herastrau-Nordului ar tapisa abundent cu multi-exploatatul logo “status symbol” tot ce ar fi cu putinta…bebe in poala somptuoasa a luxului…un cocon kitsch!

sper ca poza pe care am gasit-o sa fie “fake”…de dragul ironiei!!!