ok, ilustratie hedonistica pentru “principiul placerii”…sugestiv, nu?

Am ajuns la un anumit punct in viata in care incerc sa urmez cat mai fidel “principiul placerii“. Doar lucrurile care te fac sa te simti bine. Sa ma inconjur doar de persoane care prin simpla prezenta imi creeaza o stare de confort, prieteni care iti transmit afectiune sincera, care te incurajeaza indiferent ce ai avea de infruntat, care te fac sa razi din toata inima. Nu amici care iti sadesc cu o subtila sapaliga mici tulpini de paranoia, griji inutile, banuieli, si te imbrancesc intr-o stare de surescitare nervoasa. In urma interventiei lor esti ca o pastila efervescenta care se agita si se loveste nebuneste de peretii paharului…pana cand te poti “dizolva” complet si calma.  

Mda, am devenit un dictator al “principiului starii de bine”. Cine ma abate de la drumul meu “in cautarea fericirii” este taiat de pe lista fara remuscare: cu totii ar trebui sa avem curajul de a indeparta persoanele sau ambientele care nu ne priesc. Sunt convinsa ca vi s-a intamplat deseori ca in compania unor anumite persoane sa va simtiti brusc coplesiti de o stare negativa, de iritare surda, ba chiar parasiti de forte, cu buna dispozitie inmuiata si diluata ca acuarela unui pictor depresiv. Oricat ati incerca sa luptati impotriva acestei senzatii debilitante, cu spiritul inert, constatati ca nu scapati de ea pana cand nu evadati cumva din atmosfera perceptibil apasatoare, sau scapati de prezenta individului X…laolalta cu “emanatiile” sale otravitoare. Indivizi de nativa agresivitate, chiar cosmetizata de aptitudini sociale exersate: acestia sunt vampirii energetici. Te intimideaza si infloresc ca mucegaiul pe starea ta lanceda de discomfort.

CAND PREA MULTA POLITETE STRICA

Da-da, vorba dulce mult aduce. Si sunt prima in galerie sa promovez cu tarie aceasta inteleapta zicala din batrani - indiferent ce solicit, imi folosesc cel mai mieros glascior cu putinta (atentie, nu scartait de fals!) si cele mai alese cuvinte. In cea mai mare parte din situatii castig simpatia celor din jur si primesc ajutorul/informatia de care am nevoie. Mi-am dat seama insa ca in caz de “atac”, de ambuscada emotionala, cand suntem luati prin surprindere de o persoana cu comportament invadent- care incearca sa ne impuna punctul de vedere cu “cravasa”, cu o limba ascutita- reactiile noastre naturale de auto-aparare, replica pe masura usturatoare sau “rezistenta”, sunt imblanzite sau chiar blocate din exces de politete. Inhibate de acea disciplina interioara, laborios insusita de-a lungul timpului prin educatie riguroasa, care ne impiedica sa mai fim instinctiv “pe faza”, intorcand “amabilitatea” cu varf si indesat. Ba chiar cu o glazura de superioritate. Pentru ca eu nu cred ca “a tacea si a inghiti” este raspunsul: prea multe astfel de gogoloase pot fi extrem de indigeste! Ceea ce americanul a rezumat laconic “don’t take no shit from nobody”. Cunoaste-ti drepturile si reclama-le!

HOSPITAL BLUES- alegeri alternative

Daca ar fi sa aplic “principiul starii de bine” intr-o situatie delicata precum alegerea modalitatii in care sa-ti aduci pruncul pe lume…la urma urmei e surprinzator cat de putin LIBER esti sa DECIZI ceea ce crezi tu ca va conduce la o experienta pozitiva in cel mai important moment al vietii tale. 

De pilda, dupa cate o vizita la clinica sau la spital, ma gandesc serios la ceea ce am citit despre nasterea acasa, o viziune moderna, editata, a lungului proces de pe timpuri, varianta ce inainte ma grabisem sa o “concediez” fara prea multa filozofare, ca pe ceva destinat excentricelor, hipiotelor new-age/flower-power sau femeilor “imbatate” de hormonii sarcinii care isi cauta suferinta cu lumanarea.

Pentru ca spitalul si clinica aduc o serie de factori de discomfort. Te rostogolesti acolo cu simturile sensibilizate la maxim: ochii iti sunt raniti de cea mai antipatica sursa de lumina inventata- neonul uracios, care daca in cabinele de proba din magazine are efectul benign de a te arata cat mai putin atragatoare cu putinta, in spital are menirea sa spoiasca toti “protagonistii” cu varuiala sinistru-albicioasa si vinetie a unei legiuni de zombie. Mda- tu insati esti stravezie, zacand imobilizata pe un pat de spital, si inconjurata de castul din Thriller! Toti par din cale-afara de istoviti. Prea palizi si incercanati sa se mai ocupe si de cazul tau. Si pe tine patul de trage, te cufunzi intr-o stare de slabiciune incredibila. Multumesc, neonule! Aha, si apoi imediat-urmatorul simt lezat este mirosul: clinic, de dezinfectant, vag amenintator, cu polipi invizibili care te inhata de nas cu promisiuni de durere: miros de “ace”. Exact, mie imi “miroase” a ace de siringa! “He-he, n-o sa te doara deloc. Promit!”

Un al treilea factor de discomfort este continuul du-te vino de chipuri straine, de personal medical de la un schimb la altul, de curiosi, neamuri ale celor internati si plictisiti pe coridoare, care mai “gresesc” rezerva. Rasturnat in patul tau rigid, cu lenjerie furios apretata de spital, te simti vulnerabil ca o ganganie intoarsa neputincios cu piciorusele in sus, observata sub o lupa monstruoasa, in pericolul de a fi tintuita pe veci cu un bold imens pe o pagina de insectar. Infirmiera brutala sau infirmiera-robot, care te “executa” mecanic, ca pe o papusa de carpe. Atingerea impersonala, ochi care te scruteaza cu raceala. Chipuri nu neaparat neprietenoase, dar intr-o succesiune de necunoscut alarmant, intr-un moment in care te-ai dori impresurata doar de afectiunea si zambetele celor dragi, “scaldata” in familiarul caldut!

Si aici te loveste gandul ca te-ai putea afla in intimitatea propriei case, chiar intr-un mic furnicar de pregatiri intre apropiati, cu camera ta transformata pentru nastere, calduta si ospitaliera, asteptand travaliul cu muzica ta preferata in fundal, aprinzand lumanari parfumate…Iar intre examinari grijulii, poti ramane apoi pe o lumina difuza, intre pernele tale pufoase, si primi cu toti receptorii frematand un masaj cu ulei incalzit din partea partenerului…Desigur, si aici cu personal calificat (exista organizatii speciale, cu profesioniste exceptionale cu pregatire medicala- moase si doula, asa numitii labor-coach) , care sa te asiste intr-o nastere normala, fara complicatii-doar este cel mai natural proces cu putinta! Exceptiile sunt femei care sufera de tensiune sau de diabet, nasteri precedente prin cezariana sau alte interventii chirurgicale ale aparatului reproducator, sau complicatii precum nasterea prematura, preeclampsie, gemeni sau fatul aflat in pozitie podalica.

In situatia ideala in care totul a decurs fara probleme, o nastere planificata in confortul propriului camin, cu personalul medical adecvat, rezulta mult mai putin traumatica din punct de vedere psihologic: copilul tau vine pe lume…si este deja acasa! Stresul mamei este redus la minim, si in consecinta si cel al fatului.

SEXY CUT: SI INCA O CUSATURA PENTRU SOT!

Prea putina elasticitate si imaginatie am intalnit si in recomandarile generale pentru pozitiile in care poti naste (ha, nu e o discutie despre pozitii sexuale pentru cine era amator de asa ceva!). Cand aud de clasica “pe spate cu picioarele ridicate” ma loveste melancolia: si totusi in continuare un proces urias de femei care aleg sa nasca pe cale naturala se opintesc astfel, desi e suficient sa te informezi medical ca avertizarea majora este EVITATI ACEASTA POZITIE: presiune extrema pe cele mai importante artere si vase de sange, nici un ajutor din partea fortei gravitationale- deci efort sporit, risc major de rupere a perineului si in consecinta de epiziotomie: ocazie pentru vesnica poanta de “stramtorare” din partea personalului medical la momentul punctelor de sutura “si inca unul extra pentru sot!” Infinita recunostinta.

(Orice alta pozitie este de preferat: in capul oaselor, pe o parte, sezand, aplecata inainte, si mai ales cea numita popular “pozitia tigancii”, “squatting” in enlgeza sau de altfel cea recomandata de orientali, care incurajeaza o coborare rapida a copilului in canal, o aliniere perfecta a fatului, se beneficiaza de ajutorul gravitatii, este excelenta pentru circulatia fatului, perineul este menajat, si o astfel de pozitie poate mari diametrul pelvic cu doi centimentri!)

AMENAJAREA CUIBULUI: FRENEZIA GOSPODAREASCA

E clar, am luat-o razna. Citisem despre asta- “the nesting instinct”- in ultimele saptamani de sarcina, ca o closca infoiata, orice mamica in devenire isi pregateste maniacal, fulg dupa fulg, ramurica dupa ramurica, cuibusorul. Aranjezi obsesiv rafturi si dulapuri, impachetezi si impaturesti, lustruiesti pana iti vezi reflectia cu spranceana incruntata de concentrare. Totul parfumat si lucitor, ca intr-un desen animat Disney, iar tu navigand gratios (cat te lasa pantecul, hipopotamic!) cu un pamatuf de praf din pene roz, mai petrecandu-l ici-colo. Ooops, I missed a spot! Daca o ceasca este asezata cu tortita spre stanga, in loc sa fie aliniata cu restul dragalaselor de portelan spre dreapta, sunt capabila sa sparg vreo doua de revolta. Nimeni in locul tau nu se ridica la inaltimea pregatirilor: sunteti toti niste incapabili! Ansamblul trebuie sa fie perfect in intampinarea mult-asteptatei “noutati”. Mai grav cand ai aranjat deja totul si ramai fara materie prima de ordonat, cu mancarimea in palme.

La dispozitie, daca aveti de facut “revizia de iarna” in dulapuri…sunt in plin “sindrom de cuib”!

Am gasit potrivit ca intr-o insorita amiaza de sfarsit de octombrie, cu Superficiala mai putin sprintena decat de obicei- insarcinata fiind in noua luni- dar nu din cauza asta mai putin insetata de noi explorari si peisaje, sa facem o vizita pe Monte Pellegrino la sanctuarul sfintei protectoare a palermitanilor, Santa Rosalia. E patroana speciala a orasului sicilian, dintotdeauna marcat de un profund spirit religios, si de la anul 1625 pana in ziua de azi vegheaza asupra devotatilor sai credinciosi de pe inaltimile promontoriului, in maretia naturii salbatice.

Pelerinajul la lacasul sfintei este o traditie care se impleteste continuu cu destinul palermitanilor: insoteste orice obstacol, orice cumpana ivita in firul vietii- boala, necazuri in familie, probleme cu legea, dar si prilejuri de bucurie si emotie- casatorie, aparitia unui copil, pana la invocarea sfintei in sprijinul echipei de fotbal a orasului! “Santa Rosalia chi ci vulissi…(in dialect local!)Forza rosanero!”

Sfintei Rosalia se datoreaza miracolul de a fi salvat vietile a zeci de mii de oameni in timpul epidemiei de ciuma ce isi imprastie umbra mohorata peste Palermo in primavara anului 1624: adusa la bordul unui galeon cu prizonieri din Barbaria (Tunisia!), teribila boala facea ravagii in intreaga Sicilie. In cartierele aflate in carantina din imprejurimile portului, alaturi de calugarite si slujbasi bisericesti care ofereau ingrijire bolnavilor incercau sa se impotriveasca cumplitei molime si numeroase prostituate, servind cu devotament la capataiele suferinzilor.

Tensiunea mistica a celor care invocau ajutor divin pentru incetarea sinistrei decimari atinse insa punctul culminat odata cu vestea mult-asteptata a gasirii moastelor sfintei Rosalia intr-o grota din Monte Pellegrino! Interventia sfintei, odata ce ramasitele sale pamantesti fura culese intr-o urna de argint si incepu lucrul la constructia unei capele in grota sacra, fu limpede si miraculoasa in eliberarea orasului de ciuma, cazurile de boala se stinsera treptat, si astfel Santa Rosalia deveni noua patroana spirituala din Palermo, celebrata ritual an de an pe 15 iulie si pe 4 septembrie (data mortii sfintei).

in imagine, lucrarea pictorului flamand Van Dyck, aflat in Palermo in anul 1624 si prezent la triumful sfintei, reprezentand “Interventia Sfintei Rosalia pentru Palermo lovit de ciuma”

Viata pe meleaguri terestre a Rosaliei, desfasurata intre anii 1130 si 1170, ilustreaza cum tanara, desi nascuta intr-o familie nobila (din unele surse descendenta a lui Carlo Magno), bucurandu-se de favoruri la curtea regelui normand Ruggero II, se dedica de timpuriu vocatiei sale virginale, refuzand placerile lumesti si fastul curtezan pentru a urma chemarea divina, in sihastrie. Contextul era al unui Palermo ferice, opulent in prosperitatea sa, redat crestinatatii dupa o lunga dominatie musulmana: moscheile se transformau in catedralele cultului catolic, castele arabe precum Al Qasr deveneau palate regale de bizantina splendoare (Palazzo dei Normanni cu faimoasa Capella Palatina), se fondau manastiri (San Giovanni degli Eremiti). Si asta in paralel cu o conduita de pura decadenta la curtea regelui, cu petreceri luxoase, intrigi si rivalitati amoroase, ceea ce pe urmele ocupatiei arabe facea palatul sa para mai mult un harem orgiac, cu cadane-amante lascive si eunuci vicleni…

Tocmai aceasta atmosfera de viciu si desfrau, intre curtezane care isi disputau favorurile regale, de parada a moralitatii intinate, o determina pe micuta Rosalia sa-si doreasca sa se indeparteze de comoditatea unei existente privilegiate, aspirand sa-si inchine viata Domnului: in solitudine, in paduri si grote, pentru meditatie, rugaciune si disciplina spirituala.

E suprinzator sa intri pe poarta catedralei de pe Monte Pellegrino si sa te regasesti intr-o grota tainica, pe ai carei pereti se preling apele unui paraias de munte; pe un perete sunt expuse omagii in argint aduse sfintei drept multumire de catre credinciosi tamaduiti- cu simbolul organului suferind: inimi si plamani, creiere si rinichi, brate si picioare, cate o pereche de sani pentru femeile carora s-au vindecat tumori, sau chiar efigii de nou-nascuti veniti pe lume in conditii grele, ocrotiti de gratia sfintei.

Tot pentru nou-nascuti este si arborele multumirii: parinti recunoscatori care fac o promisiune sfintei, si o “leaga” cu o panglica albastra sau roz, cu poza copilasului, cu jucarioare…

Splendoarea altarului in interior:

Iesi din sanctuar invaluit de linistea si seninatatea din interior, de atmosfera speciala care alina parca orice apasare: aerul racoros e ca un balsam pentru spirit. Respiri mai usor, patruns de o stare de implinita euforie, simti ca ti-ai facut “un bine”, ca ai pus ceva deoparte pentru suflet. E stranie si imediata o senzatie de incredere, de o viziune luminoasa asupra vietii, ca transportata de particule miraculoase…Nu e de mirare versul cantat cu fervoare de credinciosii marcati de atingerea sfintei: 

“Viva Palermo e Santa Rosalia!”

in imagine, Kim Kardashian (aveam pur si simplu nevoie de un posterior faimos…desavarsit!)  

Mi-a atras atentia de curand o noua aparitie editoriala, scrisa de top modelul Magali Amadei impreuna cu scriitoarea Claire Mysko, fost director al Asociatiei Americane “Anorexia Bulimia”: “Does This Pregnancy Make Me Fat? Un ghid esential pentru a-ti iubi propriul corp inainte si dupa sarcina“. O filosofie pentru restabilirea armoniei cu noi insine, cu un trup poate incercat de schimbari- si sugestii care sa ne inoculeze “imunitate” impotriva atitudinii ridicole a societatii moderne in ceea ce priveste greutatea femeii insarcinate. Daunatoare obsesie: ochiul critic al celor din jur care se comporta ca un agitator isteric, menit sa ne tulbure seninatatea radioasa a unei perioade atat de speciale.

Autoarele au consemnat temerile a peste 400 de femei in legatura cu propria greutate corporala, in plina criza de imagine datorita sarcinii: bombardate cu recomandari de a-si frana apetitul pentru a nu lua proportii alarmante, constant interogate asupra kilogramelor acumulate, exasperate de atata atentie acordata siluetei lor fluctuante. Subiecti care sufera diverse eating disorders, disfunctii alimentare, de la “emotional eating” pana la “chronic dieting”, cu stari agravate acum de naturala implinire de gravide.

Cele care se arunca cu abandon asupra mancarii sunt condamnate la straturi si “colaci” de grasime eterna, care nu se vor mai topi nici in purgatoriu, nici intr-un furnal siderurgic; pe de alta parte, viitoarele mamici care mananca fara excese si reusesc si sa mentina un minim de activitate fizica, sau poate chiar un program de fitness pentru gravide, sunt desemnate vanitoase si egoiste, nu le pasa de copil, le pasa doar de cum arata, blah-blah. Gura targului este imposibil de satisfacut, indiferent de cat iei in greutate tot va fi mereu ceva de carcotit, niste teorii stupide de impus!

“MOLESTAREA” BURTICII DE CATRE NECUNOSCUTI SI COMENTARII NECIOPLITE 

Kilograme in sus si kilograme in jos, eu una am mancat “fara cenzura” dar destul de sanatos (nu ma atrageau oricum bazaconii precum bacon dat prin fulgi de cocos si prajit in ulei incins hehe) si mi-am respectat cu sfintenie poftele -hei, e dreptul meu de gravida, si o sa mi-l exercit pana la capat!

In experienta proprie m-am intalnit cu situatii cvasi-anecdotice: accesoriul “burtica” atrage momente cel putin bizare si vorbe de duh bune de cules intr-o brosura de tip “A se evita de spus unei femei insarcinate!” (daca nu vreti sa fiti inhatati si mancati de vii…deh apetitul gravidic!)

Magnet pentru curiosi: persoane straine, care in mod normal cel mult te-ar analiza de la distanta, se apropie repejor cu un zambet elastic pana la urechi, si hop! isi lipesc mainile de burtica de parca ar fi un fagure de miere. O dezmierda intens, absorbiti de rotunjimea surprinzatoare, ca si cum ar aplica un unguent indaratnic de gras care trebuie sa intre in piele. Initial, esti prea buimac sa reactionezi vizavi de asemenea asalt; pasul doi e sa le desprinzi “ventuzele” si sa te eschivezi gratios (asta daca nu aveti un fetis aparte pentru a va avea pantecul masat de trecatori si cunostinte intamplatoare…eu una nu!). 

Dupa interesul pentru sexul fatului (ehe, venind din partea a doamne cu o credinta infailibila in propriul nas detector de gravide, care n-ar sta pe ganduri sa contrazica medicul sau ecografiile, exclamand neconvinse “Dar zau ca dupa mine asta e o burta de baiat! Sunteti siguri ca e fata? Eu am o verisoara care…”) intrebarea imediat urmatoare este (ca printr-o conventie internationala!) “Si cate kilograme ai luat? Hehe, mai ai, vezi ca in ultima luna vreo 4-5 le iei in carca una-doua, nici nu-ti dai seama!” Asta ar fi tanti care te avertizeaza profetic, “spre binele tau”, desigur. Mai exista varianta in care persoanele te vad la intervale regulate- sa zicem la coafor, la magazin etc- si exclama entuziast “Ohoo, dar ce ti-a mai crescut burta de data trecuta! Maai, te ingrasi vazand cu ochii! Ai grija! Sa speram ca vine repede copilasul asta!” (mind your own fat, gaina curioasa!)   

Cum sa scapi din menghina judecatii si a sfaturilor binevoitoare? E ca si cum ai incerca sa deosebesti vrajitoarele haine de ursitoarele bune! La complimente cu dublu-tais serveste-le o replica acida si apoi da vina pe hormoni!

OBSEDATI DE GREUTATE

E de vina intructva si afurisita cultura media moderna, care propune exemple si modele adeseori greu de urmat- celebritati monitorizate pe intreaga perioada a sarcinii mai mult de catre paparazzi decat de medicul ginecolog; vedete care ne destainuie secretele pierderilor de greutate/fulger dupa nastere, eforturile si ambitia investite (uh, de multe ori cu diete sinistre care ma faceau sa ma intreb “pentru ce numele lui Dumnezeu ti-ai pedepsi astfel corpul?!”), reteta “ma indop ca un curcan 9 luni si apoi mananc pesmeti cu apa un an si jumatate!” sau ne impartaseau din timpul sarcinii planurile spartane de dupa, antrenamente draconice, cu idealul de a fi slabe ca un fachir!

Nu am nimic cu bietul ascet costeliv de pe covorul de cuie, dar am remarcat ca a te supune la un regim foarte aspru sau a te priva de placerile gastronomice ale vietii iti procura negresit o dispozitie mizerabila. E clar: iti lipsesc zaharul si “dulceata” la propriu si la figurat.

TOXIC PROPAGANDA: focus pe formele “ingreunate”…si mai putin pe celebrarea maternitatii!

Femeile sunt ale naibii. Malitiozitatea proverbiala si rivalitatea intre belles dames nu se dilueaza defel pe parcursul sarcinii: nici macar atunci, desi este o experienta prin care trecem toate, nu ne tratam suratele cu mai multa indulgenta. Colega mladioasa cu talie de viespe ramasa grea? Cele mai putin dotate de la natura cu gratii zvelte asteapta cu malefica jubilatie “deformarea” progresiva: pandind, aratand cu degetul pe la colturi, razand pe infundate: fiecare kilogram in plus al “inamicei” e o victorie personala! Nu mai este de mirare ca multe femei simt aceasta presiune teribila de imagine, ajungand la o stare de anxietate colt cu depresia pentru kilogramele acumulate in sarcina! Si astfel recurg la solutii extreme, la interventii chirurgicale invazive care sa le redea increderea in sine post-partum, la terapii bizare care mai mult iti absorb orice joie de vivre!

Culmea ca barbatii, oricat de hraniti/intoxicati ar fi cu modele perfect sculptate din Photoshop, in reviste de nuditate decorativa…sunt mult mai intelegatori si au mult mai mult respect pentru corpul proaspetei mame: numerosi “intervievati” mi-au marturisit ca partenera le inspira o nemasurata tandrete in ansamblu, si pe de alta parte o puternica atractie datorita unor particularitati de….senzuala implinire!

Sixtyfive roses- un alt nume pentru “cystic fibrosis”, dat de un baietel bolnav care si-a auzit mama vorbind la telefon despre suferinta sa! 

(in imagine, alaturi de micutul Fabrizio, care in afara inregistrarilor era nevoit sa poarte o masca respiratorie)

In urma cu cateva zile sotul meu a inregistrat un spot in favoarea Asociatiei regionale pentru lupta impotriva fibrozei chistice Onlus- Walter Zenga, antrenorul echipei Palermo, renuntand la “duritatea” din teren si, alaturi de doi copii adorabili, lansand un mesaj pentru cunoasterea aprofundata a acestei boli, cea mai comuna dintre maladiile genetice grave, care afecteaza la nastere baieti si fetite deopotriva (in fiecare saptamana in Italia se nasc alti patru copii bolnavi…) Un mesaj simplu dar semnificativ, care invita la mai multa atentie si la o sensibilizare a noastra fata de cei suferinzi- raising awareness.

Cu aceasta ocazie mi-am dat seama ca la randul meu nu stiam mai nimic despre aceasta boala- si primul gand a fost sa ma informez despre cum a marcat existenta acestor copii. Maladia loveste exclusiv rasa caucaziana- un nou-nascut la fiecare 2500-2700 de nasteri, afectandu-le caile respiratorii si tesutul pulmonar, pancreasul in productia de enzime digestive, ficatul, intestinul si in cazul celor de parte barbateasca, aparatul reproducator. Inca din primele luni de viata micutii prezinta ca simptom predominant tuse persistenta si infectii respiratorii precum bronsita, bronhopneumonia cu secretii vascoase, purulente, iar un simptom al aparatului digestiv compromis se observa in primele zile dupa nastere, cu absenta meconiului (scaunul fatului) si ocluzii intestinale; insuficienta pancreatica cu deficit de enzime si de bicarbonati, cu o stagnare a cresterii in greutate a copilului…In primii ani de viata micutii risca un grav dezechilibru metabolic, prin pierderea accelerata de saruri datorata transpiratiei intense, in orice context precum activitatea fizica, stare febrila sau caldura…

Boala nu se poate vindeca dar se poate trata- copii sunt tinuti sub atent control medical, cu tratament de antibiotice care sa combata infectiile pulmonare, cu fizioterapie respiratorie, cu aerosoli, in regim le sunt integrate suplimente vitaminice si nutritionale, enzime pancreatice…si nu in ultimul rand fibroza chistica se combate cu o constanta activitate fizica!  

“Mi-ar placea sa pot face sport ca tine”, ii spune micutul Fabrizio lui Walter, si se pregateste curajos- desi emotionat!- sa suteze un penalty impotriva celui care de trei ori a fost desemnat cel mai bun portar de fotbal din lume (va asigur eu de reusita- actiunea se incheie cu gol, spre incantarea micului fotbalist!):

“Mi-ar placea sa alerg libera pana cand sa-mi pierd suflul”, ne spune Sara, care dupa efortul cursei pe teren se arunca bucuroasa in bratele larg deschise ale lui Walter, care o incurajeaza cu un zambet si o strangere la piept:

Cei doi simpatici protagonisti, Sara si Fabrizio, alaturi de parintii lor, fac tot ce le sta in putinta sa duca o viata normala, sa mearga la scoala, sa se joace alaturi de ceilalti copii, pur si simplu sa se bucure de copilarie- fiind o afectiune congenitala, fibroza chistica nu este o boala contagioasa- micutii nu constituie un pericol pentru persoane sanatoase cu care vin in contact- iar cercetarile medicale din ultimii ani au prelungit speranta lor de viata si sansele unei integrari armonioase: tocmai de aceea studiul stiintific si cautarea de noi mijloace trebuie sa continue!

Nimic mai solar si mai plin de curaj decat zambetul micutei Sara- si nimic mai clar pentru noi decat ca sanatatea este cel mai de pret lucru! Norocosi sunt cei care se pot bucura de ea pe deplin!

Fie din multa literatura de specialitate pe care viitoarele mamici o parcurg in perioada sarcinii, din discutiile necenzurate presarate cu anecdote la cursurile premaman (care debuteaza cu faimoasa fraza “nu o sa gasiti ce urmeaza in carti”- in secunda doi gravidele rasturnate pe saltelute au pielea de gaina!), fie din “folclor”(de-ale moaselor snoave!) in ansamblu pentru cele orientate spre o nastere naturala devine evident ca nu vor fi vremuri prea ferice pentru asa-zisa Poarta a Paradisului. Poarta care temporar va deveni mai mult un baraj ruginit, Portile de Fier II. Va suferi aceeasi soarta precum Balconul Placerilor- brazdati de vene albastrui si ingreunati de lapte, splendorile globulare vor fi despuiate de orice menire erotica si consacrate unei functii pur nutritive!   

Nici nu mai se poate pune problema de faimoase Vagina Monologues, ci fiti convinse ca bietul vagin nu va mai putea silabisi o vorba: va fi zdrobit de mut. Fara replici istete ca intr-un film de Quentin Tarantino: va fi ca mama soacra cu limba umflata! Mda. Not a happy time for your vagina! 

Persecutia vaginului nu se opreste aici. Din categoria “accesorii meschine concepute pentru femei, dar in slujba obsesiilor masculine”- o companie chineza distribuie acum kit-ul Artificial Virginity Hymen: cativa dolari pentru a camufla greseli din adolescenta sau mici accidente care ar putea lasa vexat viitorul sot cu pretentii de absolut “pionierat” in explorari intime. Introdusa in vagin, “mistica” inventie are ca efect “stramtarea” spatiului, iar cu ruperea sigiliului se elimina o substanta asemanatoare cu sangele, conform prezentarii “nici prea mult nici prea putin, ci in cantitatea potrivita”! (Si asta mi-a adus aminte din literatura noastra, Zaharia Stancu si Liviu Rebreanu, care scriau despre salvarea fetelor care “sarisera izlazul”: trucul “basica de crap umpluta cu sange de porumbel”!)

Fiti pe pace, nu exista pericol de ingrediente toxice- albumina naturala si solutie medicinala solubila, asa ca il puteti folosi dupa bunul plac, in noaptea nuntii sau ca sa jucati vreo festa unei aventuri de-o noapte (ah-ah, ce poanta buna ar fi, completati cu “Am simtit imediat, dupa primul cocktail, ca tu esti Alesul!”)- glumesc, desigur.

Distribuitorii acestui produs au insa cele mai serioase intentii: si nu intamplator produsul se adreseaza unei piete care aparent abunda in solicitari- in Orientul Mijlociu, in statele islamice. Statistici ingrijoratoare arata ca in ciuda emanciparii feminine, a unei societati care a devenit incet-incet mai permeabila vizavi de idei liberale, mai intelegatoare in privinta relatiilor moderne, sunt inca numeroase cazuri de femei care apeleaza la himenoplastie pentru a salva aparentele intr-un inceput de mariaj. Pentru a nu tulbura apele in cazul unei sensibilitati culturale arhaice: familia barbatului care pretinde o sotie “serioasa” (seriozitate=himen intact, versus membrana rupta= dovada depravarii!); masculul insusi care sub pojghita inselatoare a unei deschideri mentale progresiste s-ar lasa consumat de o stupida gelozie interogativa: cu cati? cum? cine stie ce mai ascunde?

Incredibil, dar clinici private cu costuri elevate ofera acest tip de interventii unor femei cu studii superioare, cu perspective de mariaj in familii ancorate mai degraba in mondenitate si in ascensiune sociala decat in traditionalism; chiar si asa un psiholog turc observa ca in cadrul unor sesiuni de terapie de cuplu, fermentul coroziv al unor astfel de framantari interne ale sotului iese la suprafata, prin lipsa de incredere, suspiciune si continuu comportament pasiv-agresiv. Femeile care aleg himenoplastia o motiveaza prin dorinta de a-si oferi un “nou inceput” intr-o relatie, eliminand eventualitatea unor “frecusuri” ulterioare, a unor amare reprosuri aruncate la furie: tihna conjugala pentru un pret atat de mic, si doar o jumatate de ora de operatie! Ideea in sine nu are nici o legatura cu Islamul, nu este o impozitie religioasa, ci una de substrat cultural, adanc inradacinata.

Aflandu-ma intr-o tara orientala si intrand intr-o discutie tip Sex& The City cu un grup de studente, in jurul varstei de 23-24 de ani (multe dintre care fumau, nu refuzau un “drink” ocazional in club) nu am putut sa nu remarc o subita atitudine defensiva cand se comentau relatiile intime, tendinta fetelor de a se disculpa privind chiar si o legatura de durata cu un baiat, in cazul in care asupra lor incepea sa planeze banuiala ca s-ar depasi un anumit prag: nevoia de a se simti oricum respectate, mai ales cand lasau de la sine mici concesii in experimentari amoroase. Multe dintre ele marturiseau diverse eforturi si “tertipuri” pentru “conservarea membranei”- cateva curajoase isi pastrau iubitul satisfacut cu un acces ocazional la ceea ce numeau “the back door”. 

Posibilitatea ca aceasta “diavoleasca inventie” ar putea patrunde pe piata statelor musulmane- cu precadere Egiptul (”strecurata” printre obisnuita marfa chineza ieftina, istet aplicata pe cerintele si interesele clientilor musulmani- haine pentru pelegrinaj, covorase de rugaciune, lampioane de Ramadan, “jucarii ale modestiei”- papusi cu hijab, costume de baie integrale- burkini, etc) a starnit imediat o vehementa reactie din partea autoritatilor islamice: este o invitatie la viciu si promiscuitate! Femeile, stiind ca au acest as comod in maneca…vaginului, se vor lansa in sex premarital salbatic. Moralitatea societatii, purtata pe umeri imaculati de fiice, sotii si mame, se duce pe apa sambetei. Astfel de “trucuri” lezeaza grav Shari’a, legea islamica, sustin membrii ai Comisiei pentru Chestiuni Religioase din cadrul blocului parlamentar egiptean Muslim Brotherhood. 

Pana la urma himenoplastia este o procedura invaziva; mai mult o jucarie de sex-shop, dispozitivul de “virginitate artificiala”, cu toata prezentarea sa facil de ridiculizat, poate reprezenta pentru o anumita categorie de persoane o supapa de salvare- evitand reputatii prabusite si familii al caror nume va fi tarat prin praf, perene sentimente de vinovatie, sau chiar feri femei de abuzurile sotilor si ale neamurilor sotului, in situatii extreme sfarsind tragic cu fanaticele “honor killings”?

Virgiseal este optiunea mai sofisticata si mai costisitoare (690 de dolari online!) produsa de o clinica elvetiana: insertia acestui “sigiliu”, garantie a virginitatii, ofera confortul de a fi mai putin dureroasa decat folosirea unui mic tampon, daca se respecta recomandarea de a-l introduce 20 de minute inaintea contactului sexual va capata intocmai temperatura corpului, “mimetizandu-se” perfect…iar toate urmele dispar la dus!- desigur ca flerul comercial chinezesc a propus imediat varianta mai economica, destinata tarilor precum India, Pakistan, statele Africii de Nord, etc.

Devotamentul “virginal” nu este propriu Orientului in exclusivitate: unei femei de 30 de ani din Moscova i s-a interzis orice tentativa de a se mai supune unei operatii chirurgicale de restaurare a himenului, dupa ce la a sasea interventie i-a pus viata in pericol: acesta era cadoul anual cu care doamna isi rasfata sotul! Dragule, anul acesta, in locul unui numar de stripteuza sarind din tortul festiv, printre glazura si lumanarele cu artificii, am decis sa te sarbatoresc cu o membrana noua! Tight sensations!

Nu cred ca pana acum am dat de banuit, dar Superficiala este o adevarata maniaca a produselor cosmetice- cititi “enciclopedie MOV”. Ma refer la o frenezie sofisticata a detaliului : sunt conectata obsesiv cu tot ce apare nou pe piata, dar mai ales foarte atenta cu ceea ce imi aplic pe propriul ten si propria piele. Fara “abuzuri chimice” si tratamente agresive, caut surse “bio” si starea de bine prin arome naturiste: mai mult farmacie botanica “erbolario” decat “parfumerie” (linii exorbitante ale unor case faimoase, care sintetizeaza raritati “din natura”: extrase din icre de sturion, uger de iak si vezica biliara de cerb moscat…)

Era de la sine inteles ca nu mai dura mult pana cand incepeam sa ma preocup de ceea ce ar putea inseamna optima ingrijire a pielii bebelusului: igiena si rasfat fara riscuri. Mai ales ca aici in clinica ti se cere sa vii pregatit cu un trusou- un “beautycase” care sa contina primele sale produse de curatire si hidratare: iti poti alege propria gama asupra careia te-ai informat, sau poti opta pentru cele recomandate pediatric. 

Ce va “inspira” cuvinte precum Quaternium-15, 1,4 Dioxan, formaldehida, paraben, ftalati, SLS (sodium lauril sulfat) etc…?! Poate o fobie chimica! Ceea ce reprezinta cu siguranta sunt compusi ale caror efecte nocive s-au demonstrat asupra pielii delicate a nou-nascutilor- sunt alergeni, iritanti, posibil cancerigeni, neurotoxici, pot cauza depigmentarea dermei, pot forma radicali liberi, “tartorii” malefici ai procesului de imbatranire…si cate si mai cate afectiuni pacatoase.

In orice magazin am fost luata cu asalt de varietatea de produse. Rafturi pline, etichete cu imagini tandre de bebelusi, marci vestite, fraze faimoase care prin ani de publicitate ti s-au imprimat subliminal in cap: insa ce sa alegi? La plezneala? Sa-mi fac la domiciliu un laborator de testare, in care sa sparg cu entuziasm stiintific eprubete si simpatice pahare Berzelius?! (am fost la sectia de chimie-biologie in liceu…ideea era sa urmez pasii parintilor mei medici!) 

Nu. Salvarea tot de la inteleptul depozitar de informatie Internet: websites precum cosmeticsdatabase.com (skindeep) si dermstore.com: izvoare de documentare si recenzii ale clientilor, parinti din toata lumea. Orice marca si fiecare produs sunt amanuntit “descompuse” si analizate. Rezultatele sunt pe putin surprinzatoare! Ceea ce credeati a fi perfect “safe” si inofensiv…poate revela laturi obscure! (Doamnelor non-maman, aceste site-uri sunt extrem de valabile si utile in egala masura pentru machiaj, creme de frumusete, parfumuri, ingrijirea parului sau a dintilor: aflati cu ce va tratati!)

De exemplu, in cazul unui produs esential in ingrijirea pielii bebelusului- lotiunea hidratanta de piele- sunt absolut de evitat creme/uleiuri care contin parfum si conservanti, precum si ingredientele listate sub numele de DMDM Hydantoin, Ceteareth si compusi PEG (polietilenglicol). Pe skindeep.com, in lista cosmeticelor cu potential daunator surpriza a fost sa gasesc lotiunea, uleiul si sapunul Johnson & Johnson (hazard factor 9!) dar si Mustela Hydra-Bebe Face sau Baby Shampoo (factor 7!).

Dintre cele cu risc O puteti comanda pe Internet produse precum Earth Mama Angel Baby (alegerea mea!) sau Vaseline Pure Petroleum Jelly Jar for Baby, iar dintre cele care se pot gasi la noi L’Occitane Mom & Baby Balm. Pentru gelurile de dus si sapunul lichid sunt de evitat cele care contin triclosan si agenti antibacterieni agresivi- incredibil, dar sapunul solid contine mult mai putine chimicale decat varianta sa in forma lichida! Batranul calup de sapun de ras- inodor si fara coloranti, cu care imi amintesc pe vremea noastra ca se spalau nou-nascutii…

Alte produse extrem de responsabile se supun la un screening teratologic care sa inlature riscul prezentei xenoestrogenilor, substante chimice care se pot comporta ca niste hormoni, interferand cu dezvoltarea normala a sistemului reproducator: linia Belli Baby (adorata de celebritati!) creata de un medic specialist- numai cele mai pure ingrediente!

Un produs senzational pentru mamicile care vor sa alapteze este Earth Mama Angel Baby Natural Nipple Butter: exact, “unt” pentru mamelonul “smucit” si “rontait” al mamei, fara traditionala lanolina (produs animal!) dar cu ulei de masline, unt de cacao, extras de galbenele, ulei de mango: atat de sigur, placut la aplicare si pur si simplu natural incat poate fi masat pe san chiar inainte de a hrani micutul infometat, fara clatire. Mai usor de gasit sunt cremele de la Prenatal sau Evasen, bogate in vitamina E, dar nu se compara cu rasfatul “mamicii hippie”…

Am devenit fanul numarul 1 al acestui brand, Earth Mama Angel Baby- produse bio certified organic, care se anunta mandru create “fara cruzime” asupra animalelor, certified vegan- fara compusi de origine animala, ba chiar si kosher; iar inventivitatea creatorilor te unge pe suflet…si pe piele la propriu! O gama se numeste chiar Labor Ease- pentru usurarea nasterii naturale, si propune, pe modelul metodelor stravechi folosite de moase si doulas (din greaca antica, femei care ofera asistenta spirituala la nastere!) un ceai special aromat pentru alinarea durerilor si crampelor in travaliu, un ulei de masaj cu musetel, galbenele si lavanda, care incalzit de mainile partenerului sa fie aplicat pe spate, pe pantec si pe picioare, sau un CD cu “labor lullabies”, cantece de leagan cu efect relaxant, sa treci mai usor peste suferinta contractiilor. Post-partum recomanda un spray pentru zona perineului despre care nenumarate mamici jura ca este suprema salvare!

Aceasta fabuloasa linie nu uita nici femeile care au nascut prin cezariana, C-Mama Healing Salve, 100% ingrediente naturale-vitamina C, acizi grasi si aminoacizi pentru regenerare celulara si o vindecare optima a cicatricii. O parte din profit este donata unei organizatii care incearca sa educe asupra operatiilor de cezariana non-necesare si sustine nasterea vaginala dupa o prima nastere prin cezariana (VBAC).

Linia de produse Aveeno, gama pentru bebelusi, a carei intreaga filosofie este centrata pe beneficul extras de ovaz, imi pune o dilema: Aveeno Baby Soothing Bubble Bath, crema de baie cu efect calmant/anti-iritatie/anti-mancarime, este produsul ideal, epurat de orice compus nociv-risc 0; in schimb lotiunea hidratanta calmanta (Soothing Lotion), chiar si cea fara parfum, prezinta un “hazard factor” 6, contine de exemplu metilparaben, responsabil de imunotoxicitate, alergii si iritatii! 

Pudra de talc (sau chiar produsul baby-powder, talc free) este un element controversat in toaleta copilului- exista opinii conform carora uzul acesteia ar trebui complet eliminat, datorita pericolului inhalarii particulelor. Un produs solicitat la maxim, tub dupa tub, borcanel dupa borcanel, este crema pentru prevenirea si tratarea iritatiilor de scutec, si de aici un uz universal, pentru orice afectiune superficiala a pielii, mancarime, zgarietura (si pentru adulti!) - Diaper Rash Cream: va puteti comanda online unguentul miraculos, bariera protectoare, cu nume nu doar ingenios-hilare si simpatice- Boudreaux’ Butt Paste (Pasta de Fundulet, literalmente!), Flanders’ Buttocks (Fesele lui Flanders), Baby Cakes Rear Repair & Over There Ointment- dar si cu o eficienta fara riscuri: hazard factor 0, doar binefacerile uleiurilor esentiale de plante cu ceara de albine si oxid de zinc ca ingredient activ. Din ceea ce am putut cumpara local mi s-a recomandat pasta Fissan (disponibila atat la farmacie cat si la supermarket!): desi am ales varianta Sensitive, la aplicare (am incercat-o pe o zona sensibilizata dupa epilat) am experimentat o neplacuta senzatie de usturime: nici nu imi pot imagina ce efect are pe pielea unui sugar…nu are cum sa fie prea incantat! De evitat cele care semnaleaza in continut acid boric.

(Apropo de scutece si servetele umede pentru curatare- tot mai multi parinti eco-conscious aleg produsele ecologice, biodegradabile, “flushable”- pot fi aruncate in WC pentru ca se descompun natural si nu ajung sa polueze mediul; scutece fara clor si fara plastic, din fibre naturale: altfel in curand se prevede o lume sufocata de munti de scutece si absorbante folosite!)

Ceea ce as mai adauga in “cosulet” este ceaiul pentru sustinerea alaptatului: Weleda Nursing Tea- ceai de amestec de ierburi precum cimbrisor, chimen, anason, benefice pentru o lactatie sanatoasa si pentru digestia bebelusului!

Probabil multi se vor gandi ca parintii si bunicii nostri au crescut ca brazii fara un asemenea arsenal de produse care comporta o cercetare exasperanta: ceea ce pot replica este ca in acele vremuri prezenta compusilor de sinteza chimica in viata era mult mai mica, si ca acum dupa invazia de chimicale s-a ajuns in sfarsit la inversarea fenomenului, reintegrarea elementelor din natura cat mai putin procesate; in trecut remediile ideale se gaseau in gradina din spatele casei, eden imaculat fara pesticide si ingrasaminte chimice (foi de varza pentru un san inflamat de la alaptat, ulei de ricin pentru fundulet, tincturi preparate in casa, etc)…De la aerul pe care il respirau pana la apa de baut totul era altfel! De aceea cred cu convingere ca acum un surplus de grija nu strica!

In final, dupa o atenta selectie, imi astept rabdatoare pachetul de produse comandate online. Postasul nici nu trebuie sa sune de doua ori!