Asa a ales taticul Walter sa sarbatoreasca implinirea unei luni de zile de cand si-a putut strange in brate fetita: simbolic tatuaj desigur cu numele preaiubitei alintate- da, recunoastem, mergem impotriva tuturor sfaturilor de bun simt si recomandarilor cu amenintari apocaliptice voalate (o rasfatati din fasa! nu veti mai avea o clipa de respiro!) si o tinem mereu in brate, are lipici…cum am mai zis cu miros de laptic vanilat!…Numele Samira, intiparit pe fondul unui cer instelat, cu astre albe, a caror lumina paleste ca la rasaritul zorilor (parte din semnificatia numelui!) Mda, mai greu de redat asta in fotografie! (Coincidenta, mai sus pe brat, acoperit de tricou, se intrezareste un tatuaj mai vechi, o orientala semiluna!)

Nu, si daca va intrebati, Superficiala nu are nici un petic de piele “scrijelit” cu cerneala permanenta, oricat ar fi cantarit tentatia sentimentala, insa acum incerc de multe ori o placere secreta sa vad inscriptia pe bratul stang al sotului meu, intre noi cand ne tinem de mana, sau odihnindu-se pe piciorul meu intr-un moment de relaxare, si o citesc cu satisfactie, reverentios, ca si cum ar fi o formula magica ce deschide porti catre lumi nebanuite: S-A-M-I-R-A…fiica noastra!

Craciunul bate la poarta si sunt in mare criza de cadouri: ce tertip as putea inventa sa ma strecor nevazuta din casa si sa reusesc in timp record sa cumpar un mic dar sotului meu? Ceva special care sa sclipeasca sub brad drept marturie: m-am gandit (si) la tine! (ehm, nu doar la micuta noastra, de care sunt de nedespartit- suntem trunchi si aschie, matrioska mare cu cea mica, sacul cu petecul, boaba si pastaia, etc). Ok, cei mari sunt retrogradati pe planul doi. A shopping-free Christmas?

O asemenea misiune pare imposibila: asa ca raman visatoare in camera calduta, cu dulceata ochioasa in brate fascinata de luminile de la brad, in tihnita contemplatie: agitatia comerciala si exasperarea ultima de “Consumer Christmas” sunt amintiri indepartate, iar din valtoarea lumii exterioare nu ne ajunge nici macar un vuiet surd…Si doar cel mai frumos cadou l-am primit deja!

Sarbatori fericite intregii comunitati MOV! Buon Natale a tutti!

♥ …in avion, in restaurant- in orice loc public in care vezi un cuplu de parinti disperati care se lupta cu plansetul neincetat al unui copilas, fara a reusi sa-l potoleasca, nu le mai arunci priviri fioroase de genul “incapabililor, faceti maimutica urlatoare sa taca!”, ci afisezi un suras blajin de solidarietate, ba te-ai bate si cu pumnul in piept “fratilor, stim prin ceea ce treceti! Rezistati, suntem alaturi de voi in gand si-n simtiri!”

♥ …nu exista parfum mai dulce decat mirosul pielii copilasului tau: imbatator, iti umpli de el narile cu nesat, il inspiri pana cand simti ca te trec fiori: e o chemare din adancuri, se desteapta un instinct care-ti vibreaza ca o orga colosala in toata fiinta, cu mesaj de infinita fragilitate: dorinta de a ocroti delicata faptura, portelan alb ca laptele, cu orice pret!

♥ …sentimentele fata de proprii parinti capata o noua dimensiune: realizand in sfarsit sacrificiile si eforturile prin care au trecut sa te aiba, sa te creasca, sa traiasca orice clipa pentru tine asa cum acum tu faci cu micutul tau, dizolvand complet propriul “eu” pentru a te dedica lui in desavarsire- iubire si devotament absolute- figura parinteasca devine o icoana in fata careia sa te inchini: multumesc MAMA si TATA, va sunt pe veci recunoscatoare!

♥ …trece euforia nasterii…Convinsa ca toate temerile si tensiunea anxioasa din timpul sarcinii se vor dezamorsa cu un clic! eliberator, ca de la un intrerupator magic, din primul moment in care iti tii pruncul in brate, niciodata nu te-ai mai fi crezut in stare sa elaborezi o noua avalansa de stari emotionale zguduitoare! Frica de a face ceva gresit, de a nu fi “la inaltime”, scenarii stranii care-ti inmoaie genunchii, figura livida a panicii nocturne care te pandeste dupa colt, exasperarea sfaturilor contradictorii care le primesti din toate partile…hei, trage aer in piept si pregateste-te sa plonjezi (cu capul inainte!) pe panta abisala a unui montaigne-russe de stari si sentimente coplesitoare! Temerile unei mame nu se sfarsesc niciodata!

♥ …cine ar fi zis ca sentimentul de vina devine o constanta apasatoare…cand este vorba de atentia obsesiva rezervata copilului tau? Chiar daca o ruda sau o prietena binevoitoare iti ia bebelusul din brate si te imbranceste in dormitor, pentru ca esti epuizata si ai un ochi rosu, umflat si inchis pe jumatate de nesomn, te impotrivesti cu ultimele farame de energie si suspini in perna ca te-au inchis in camera sa nu mai auzi nici un scancet! Ai vrea sa faci abstractie de somn, te enerveaza propria slabiciune si organismul asta al tau “defect” care are tupeul sa-ti mai ceara si odihna…Nu, n-ati inteles, eu trebuie sa fiu cu nou-nascutul 24 de ore din zi, si esti roasa de vina si remuscare daca la un planset nu esti repede langa el sa-l mangai! Cum naiba faceai in “tinerete” cand ieseai la crapatul zorilor din discoteca…si mai ajungeai si in alt club la after hours sau inca nu te desparteai te prieteni…zabovind la un mic dejun unsuros de “dregere”?!

♥ …v-ati uitat vreodata cu usor dezgust la mamici care adulmeca atent scutecul sugarului, sa simta daca trebuie schimbat, si manevreaza entuziast secretii si excretii de culori si mirosuri indoielnice, ca si cum ar lucra printre roze in laboratorul L’Artisan Parfumeur? Apuse acele vremuri- la randul tau mamica ganguresti de bucurie pentru orice “victorie fiziologica”, cu cat mai multa si mai…hmm, “pregnanta”, cu-atat mai satisfacatoare: tubusorul digestiv functioneaza cum trebuie!

♥ …shopping? (in afara de cel direct destinat bebelusului)…Cina romantica la restaurantul tau preferat? Un coafat, o ora la cosmetica? Ba chiar un dus facut pe indelete, nu ca la cazarma? Ha! Lux in forma distilata! Te obisnuiesti chiar ca accesoriul favorit pe haine sa fie pete de lapte…matern sau regurgitat…si garderoba nu mai are sens decat cu un continut practic de tricouri de bumbac si treninguri comode, in culori de bomboane asortate: traiasca Juicy Couture…si candy-pink (ochiul isi vrea partea lui!)

♥…dieta? Care dieta? Permiteti-mi sa clatin din cap cu nedumerire vizavi de mamici faimoase si non- care se declara urgent la cura de slabire dupa nastere. In cazul meu? Imposibil…ba chiar mananc mai mult acum decat in ultimile luni de sarcina: daca ai minima intentie de a integra si lapte matern, sa te privezi voluntar de alimente esentiale nu are sens…pentru un alaptat “gras”! Si sincer, interogata fiind cu “cum ai de gand sa scapi de kilogramele acumulate in timpul sarcinii”…am avut o rapida iluminare. Cum sa-ti pese de ceva atat de frivol cand ai o splendida mogaldeata in brate care s-a concretizat drept cea mai mare realizare?! Zau, este ultimul lucru cu care mi-as bate capul!

♥…placerile lecturii. Cu exceptia a diverse tratate de pediatrie, puericultura si enciclopedii ale copilului (salut, Dr. Spock!) cu mare greutate mai reusesti sa evadezi intr-un altfel de univers literar! Asa ca ultimul meu colet de la Amazon.com ma asteapta turtit si colbuit, cu “nestemate” precum “Wolf Hall” al scriitoarei Hilary Mantel (Man Booker Prize 2009!) si desigur o adiere orientala cu “In Other Rooms, Other Wonders” al scriitorului pakistanez Daniyal Mueenuddin, salutat de Publisher’s Weekly cu o prezenta exceptionala in Top 10 Carti ale Anului! 

♥…si un ultim efect colateral, dragii mei cititori…ar fi ca o proaspata mamica, data in clocot si asaltata de indatoriri care dau pe dinafara ca un sac de popcorn pus la “expandat”…ajunge sa-si neglijeze domeniul Superficial si va posteaza din ganduri ceva mai rar: putintica rabdare camarazi MOV, sa prind ritmul noii venite! Pana una alta…nici o noapte nu seamana cu cealalta!

Nu stiu cati dintre cititorii mei sunt pasionati de serialul american LOST- pentru cei ce nu s-au “pierdut” in fascinantul hatis al intrigii, tesute in jurul aventurierilor de pe insula, permiteti-mi un scurt rezumat. Desigur, vreau sa ajung la o analogie, toata demonstratia asta are un scop. I have a point, I promise!

John Locke este personajul cu o complexa viata interioara si o acuta sensibilitate catre animismul misterios al insulei. Ii asculta tainicele soapte si mesajele cifrate, interpretandu-le ca pe un ghid nevazut. Absorbit in densa sa spiritualitate, John Locke se convinge de misiunea care l-a adus pe insula si retragandu-se intr-o statie subpamanteana Dharma ajunge sa apese un buton o data la 108 minute. Zi si noapte, dezamorseaza un pericol nestiut. O DATA LA 108′: cronometrul nemilos si lumina rosie de urgenta il avertizeaza cu orice secunda ce trece de iminenta dezastrului- daca dintr-un motiv anume nu reuseste sa apese butonul in timp util, SE DECLANSEAZA SFARSITUL LUMII. Urmeaza o succesiune halucinanta de somn-veghe-sunetul panic al alarmei-apasatul salvator al butonului. Trebuie sa crezi in puterea butonului, care tine sub control o uriasa forta electromagnetica. O data la 108′!

De ce aceasta bizara introducere? Pentru ca si noi, ca proaspeti parinti, ne simtim oarecum ca John Locke. “Butonul”- micuta noastra, cere sa fie hranita/schimbata/alintata/leganata etc- ACTIONATA, practic!- o data la doua ore si jumatate, maximum 3 ore (ok, un butonas mai indulgent decat temutele 108 minute). Dotati cu simpaticul cronometru roz “Itzbeen…” (traznita inventie desigur din marinimoasa Amreeka!) stim exact cat timp s-a scurs de la ultima masa, de la ultima reimprospatare de scutec, ba chiar pentru mamici incurcate in socoteli, la ore cetoase din noapte, daca ultima data au alaptat din sanul stang sau din cel drept. Cu cat nisipul din clepsidra ingrijirii bebelusului umple o jumatate golind-o pe cealalta, parintii holbeaza ochii mari si intra in fibrilatie. “Se trezeste! Sariti!”… “Pregateste laptele!”… “Masa de infasat!”… “Ce ai facut cu crema cu oxid de zinc?”…”N-auzi ca sughite (semn ca intram pe ultima suta de metri pentru apasarea “butonasului irascibil”)-ia-o in brate pana imi pregatesc perna de alaptat!”…(da, exista si asa ceva in dotare, e grasa si roz si raspunde la numele de Flopsy)

COACH Z & MINI ME: ATENTIE LA NAS

Daca un John Locke brobonit de sudoare rasufla usurat de fiecare data cand apasa butonul, eliberat de o tensiune imensa si mandru de a fi salvat inca o data soarta intregii lumi, pentru noi parinti nu exista bucurie mai mare, la indeplinirea dorintelor si nevoilor scumpului vlastar, decat fetisoara ca o luna plina pe care se intipareste o inegalabila expresie de satisfactie. Surasul ghiftuit, cu barbie dubla, al unui pasha turc, desfatat cu toate placerile vietii si rostogolit pentru siesta intre pernele moi ale propriului divan! Aferim!

Noapte? Zi? Cine mai stie ce se petrece in lumea de afara, cum se succed soarele si luna, cum curge cerneala de tipar la presa, presedinti si guverne vin si pleaca? Uite de ce ajung la stirile de la ora 17 si imi dau seama ca inca sunt in camasa de noapte! Zau, lumea exterioara s-a inchis pentru mine, nu imi trebuie nimic altceva decat sa stau vigilenta langa pretiosul odor, si daca ies jumatate de ora pentru aprovizionare cu “de-ale sugarilor” (mereu se termina cate ceva!) ies cu un ghimpe in inima, nu-mi tihneste nimic pana cand sunt pe drumul de intoarcere spre casa; ma simt vinovata si daca ma uit seara la un film in timp ce doarme, ca nu cumva sa-mi pierd concentrarea…materna sau sa tulbur starea ostaseasca de a fi “in priza”.

Urechea mereu palnie, gata sa capteze orice sunet suspect, pana si cariul din grinda care isi umple falcile cu rumegus de lemn. Dulce mangaiere: respiratia cu miros de lapte a micutei, cu straniile aritmii de nou-nascut si amuzante grimase, adanc cufundata in somn- si nu te mai saturi sa o sorbi din priviri…

Oare cand au rasarit iar zorii zilei?!