La sanul mamei
Sincere reflectii- pentru mamici, viitoare mamici…si chiar tatici intelegatori- despre legatura profund intima, atat de speciala, ce se naste intre femeie si pruncul cuibarit la pieptul sau.
Deja din in timpul sarcinii mele diverse “binevoitoare”- prototipul femeii moderne, preocupata de iesiri mondene si propria imagine, reflectata intr-un decolteu sfidator al gravitatiei, cu bustiere si push-up- ma incoltisera cu eventuala alegere de a alapta, declarandu-se infocate partizane ale comoditatii biberonului cu lapte artificial, inca din prima zi. “Febra laptelui”, momentul in care pieptul femeii se umple de lapte-imi era descris dramatic, devii o cisterna care picura in continuu, in viziunea lor inconvenient si inestetic.
O timida ridicare din umeri a mea (viitoare mamica fara experienta!), sustinandu-mi inca ideea cu “eu totusi as incerca, asa mi se pare natural!” venea intampinata cu vehemente “ai innebunit, nu stii in ce te bagi!”, ca si cum era imperativ de corectat incostienta mea excentrica…de a pune nou-nascutul la san! Aceleasi mamici care ma avertizasera despre “pericolele” nasterii naturale, cu un manunchi pestrit de istorisiri menite sa-ti zbarleasca parul pe ceafa si sa te impinga la o “rationala” programare de cezariana. (Sa am al doilea copil, eu tot natural as naste!) Si tot aceeasi categorie de mame care-si lasa bebelusii sa planga in pat sau in carucior, desi tot ce ar avea nevoie micutul sa se linisteasca este sa fie luat in brate- “ei, cum, doar n-o sa se invete numai in brate! Nu-l iau ca se rasfata!”- daunator si nefiresc obicei- o mama trebuie sa raspunda intotdeauna la plansetul copilului!- despre asta va voi scrie intr-un ulterior articol.
Nu predic aici hranirea sugarului EXCLUSIV la san: binecuvantate acele mamici cu atat de mult lapte incat nu au nevoie sa suplimenteze cu lapte “de farmacie” si-si cresc copilasii cu cel mai dulce nectar, de la propriul piept; insa m-am convins ca orice cantitate este mai buna decat nimic, si integrarea laptelui de mama in dieta bebelusului este pura binefacere…pentru amandoi, alaptatul dand frau unui relaxant flux de hormoni pentru mama si ajutand-o sa-si cunoasca empatic copilul!
Am avut chiar ocazia sa ma adresez a doi doctori pediatri cu opinii contradictorii: primul (un barbat, precizez fara a-i da neaparat greutate detaliului!) a incurajat ceea ce simteam si eu, ca bebelusul poate fi pus la san pana si de cinzeci de ori pe zi si noapte, de cate ori pare ca simte nevoia, pentru ca pentru un nou-nascut sanul mamei este sursa vitala de hrana si confort; cel de-al doilea, o doamna cu aspect sever (este mereu un indiciu….si faptul ca in timpul consultatiei mi-a facut fetita sa planga, in timp ce cu primul pediatru parea se se amuze!) inclina pentru “programare”, cu teoria profund negativa “pai ce, e dupa cum vrea el? trebuie educat din fasa!”…Nu am reusit nici macar sa “tac si sa fac dupa capul meu”, ci am tinut sa impartasesc doctoritei ca dezaprob acest tip de disciplinare, cu orar de supt: prefer sa urmaresc copilul, si nu ceasul- bebelusii nu sunt roboti de programat pentru comoditatea noastra!
De asemenea n-o sa stau sa va insirui aici toate studiile care au demonstrat suprematia laptelui matern (”transfuzia” de imunitate, de anticorpi de la mama catre copil; protectia vizavi de numeroase boli si infectii; protectia digestiva si un redus risc de alergii; auz si vaz superioare, ba chiar un spor in inteligenta datorita unor substante esentiale pentru dezvoltarea cerebrala, inexistente in laptele la cutie: grasimi omega3 DHA si AA- acid arahidonic…si multe altele!) Ce-i drept, in ziua de azi, cu laptele praf ultra-imbogatit, tratat si vitaminizat, au crescut si cresc generatii peste generatii de “voinici”, bebelusi perfect sanatosi care devin adulti vigurosi!
Insa ceea ce pe mine personal m-a surprins- si aici gasesc cea mai mare satisfactie in alaptat- este cum de foarte multe ori bebelusii se cuibaresc la sanul mamei nu neaparat pentru a-si potoli foamea, ci mai ales pentru mangaiere si confort, pentru deliciosul contact cu caldura corpului mamei, pentru a se cufunda in deplina siguranta in somn, pentru a se linisti dupa o spaima…Ascunzandu-si capsorul ca si cum ar vrea sa se izoleze de lumea exterioara, cu stimuli si zgomote straine, ascultand doar bataile inimii mamei si savurand laptele caldut. Dupa intepatura de vaccin, dupa o vizita la pediatru, intr-o noapte cu febra- in astfel de momente gasesc eu ca sanul mamei este de neinlocuit! Cum poti refuza sau substitui puiului tau acest tandru panaceu, leac universal pentru orice planset sau durere? La o varsta atat de frageda sanul astampara foamea si setea, te adoarme cum e mai dulce cu putinta, este mangaiere si consolare. Sanul=matrice. Reconfortanta familiaritate intr-o lume mult prea mare!
Nimic nu se compara cu momentul in care un bebe satul si satisfacut, mai zabovind la san in joaca, alintandu-se de placere, isi intoarce brusc capsorul catre tine si te sageteaza drept in inima cu cel mai dulce si poznas suras stirb, razand pana si cu ochisorii…(Cred ca multe mamici stiu despre ce vorbesc, ce senzatie minunata)…
Greu de obtinut aceeasi reactie la capatul unui biberon (sugarii sunt mai “distrati” de mediul inconjurator, in timp ce la san toata atentia le este concentrata asupra mamei!)…desi pentru acest complex proces de a oferi micutului hrana si dragoste in acelasi timp- lovefeeding- cercetatorii in domeniu recomanda ca mamicile sa ofere laptele artificial in aceeasi pozitie ca si cum ar alapta la san, tinand capsorul sugarului lipit de piept. O da, eu personal iau foarte in serios toate lucrurile care pot contribui la starea de bine a micutei mele!
Citind deunazi un articol despre o mama care-si vindea laptele de la san- surplusul care nu era consumat de fiul sau- m-au surprins comentariile scandalizate ale inteleptilor de pe forumul publicatiei respective. Chiar mamici care se declarau dezgustate de eventualitatea ca sugarul lor sa se hraneasca la pieptul unei alte femei- societatea moderna occidentala nu mai contempla sub nici o forma acest “schimb de fluide corporale”, practicat de altfel de cand e lumea si pamantul prin mijlocirea mamelor-de-lapte, ceea ce noi numim DOICA (wet-nurses). Menirea acestor femei cu piept abundent, mustind de lapte, care odinioara hraneau in comunitate chiar mai multi sugari in acelasi timp, suplinind mamele absente sau bolnave, a apus odata cu introducerea in secolul trecut a laptelui “evaporat”, formula din lapte de vaca. Lapte a carui compozitie a fluctuat de-a lungul anilor, in ideea de a reproduce cat mai fidel proprietatile laptelui uman.
Doicile nu si-au pierdut rolul in asa-zisele tari subdezvoltate, acolo unde nu a inflorit inca vasta industrie producatoare de lapte artificial, unde familiile nu si-l pot permite, sau credinta lor in beneficiile laptelui matern a ramas nestramutata chiar prin “compromisul” de a accepta contributia atat de intima a unei alte femei. Cum am reactiona noi, femeile culturii moderne, am accepta oare angajamentul unei surori sau al unei prietene apropiate de a ne alapta fiul, sau am prefera sa cumparam lapte praf pentru a-l creste?
In Islam, de pilda, copilul alaptat de o doica (interzisa, makrooh, o necredincioasa, kaafira, sau o femeie de moravuri indoielnice) capata o legatura de sange cu mama sa de lapte, si mai mult, o relatie de rudenie cu toti copiii care s-au hranit la sanul ei, in asa masura incat o eventuala casatorie intre cei alaptati de acceasi doica- rada- este interzisa, ei fiind considerati ca fratii (desi poate fi extrem de complicat sa se tina evidenta unei astfel de practici). In Coran alaptatul la san este mentionat de 6 ori, importanta sa vitala fiind stabilita prin cuvantul lui Allah: mamele ar trebui sa-si alapteze pruncii pana la varsta de doi ani, laptele mamei, numit si “sangele alb”, este un drept al copilului, care prin actul de a suge la sanul femeii devine mahram-ul acesteia- in cazul mamelor de lapte fiul “adoptiv” are astfel dreptul de a ramane singur cu aceasta si de a o privi, fara a incalca regulile codului de hijab.
In incheiere, nu pot sublinia indeajuns cat de important este ca propriul partener- barbatul din viata noastra, taticul!…care oricum vine pus pe o perioada indeterminata (pssst, chiar pe viata!) pe locul doi- asta e dragostea de mama!- sa sprijine decizia de a alapta, de a accepta aceasta sacra intimitate, as zice chiar pierdere, in sensul de emotionala, deplina abandonare de sine, a mamei in microuniversul nou-nascutului, pentru care sanul mamei este cel mai dulce leagan al vietii!
Pubblicato il: March 2nd, 2010 in Fierbinti si superficiale (News!).
Commenti: 46
Commenti
Commento da raluca
Inserito: March 2, 2010, 6:51 pm
Ce frumos ai putut ai putut sa scrii! Daca si acum, dupa ce citeste aceste randuri, o viitoare mamica vrea sa nu alapteze, inseamna ca…e dusa cu capul. Dar, nu cred sa fie asa. Nu ai cum sa nu vibrezi, ca mama, la ce ai scris tu, aici! Cred ca Sami papa in timp ce scriai aici!
Va pup din nou, cele mai dulci fiinte!
Si pe Tati “izgonit de la caldurica”!
Commento da Carmen
Inserito: March 2, 2010, 11:53 pm
Sa stii ca mi-au dat lacrimile citind pentru ca stiu exact ceea ce scrii aici. Alaptatul la san e unul din lucrurile cele mai minunate pe care le poti oferi copilului tau. Eu inca imi mai alaptez fetita mea de 15 luni si jumatate - ca o mica paranteza e nascuta in aceeasi zi cu scumpa ta Samira doar cu un an inainte - si pot sa spun ca e o absoluta bucurie pentru amandoua, rade de fericire cand stie ca vine la sanul meu. Legatura dintre noi e si mai stransa si nu este nimic ce iubesc mai mult in lume decat sa o tin la pieptul meu si sa ii pup si miros capusorul, sa o vad cum se uita cu ochisorii ei la mine radiand de fericire.
Commento da Zicolorata
Inserito: March 3, 2010, 3:39 am
Ai scris minunat. Subscriu intru totul.
Commento da julya
Inserito: March 3, 2010, 3:56 am
Salut Raluca, ma bucur pentru serenitatea ta de mamica de bebe Samira:)
Stiu ca nu ai timp dar atunci cand ai cateva minute uita-te pe blog-ul unei jurnaliste plecate la capatul lumii alaturi de sotul ei , tocmai in Picaranga (Brazilia) , are si ea un bebe mic la fel ca si tine dar ea a decis sa renunte pentru un timp la ceea ce numim “beneficiile civilizatiei” 
Are un blog super si este o fiinta calda si o mamica frumoasa ca si tine. Numele blogului este VIATA PRIN BALONUL ROZ. (poate ca deja ai citit blog-ul) Te pup.
Commento da elisabeta s.
Inserito: March 3, 2010, 1:15 pm
Cineva mi-a semnalat ca una dintre cartile mele, “Sociologia educatiei familiale”, a fost amintita (recomandata) pe acest site. A fost o surpriza. Site-ul insusi a fost o surpriza (placuta).
Pentru cine doreste, iata adresa unui blog profesional, recent deschis, adresat celor interesati/interesate de educatie, autoeducatie, dezvoltare personala, coaching, consiliere:
http://www.elisabetastanciulescu.blogspot.com/
Numai cele bune!
Commento da Dora
Inserito: March 3, 2010, 4:08 pm
Buna Raluca!
Sunt si eu o tanara mamica (am nascut pe 2 noiembrie o minune de fetita) si m-am bucurat enorm sa citesc ce ai scris tu aici. Ma consider o norocoasa pentru ca reusesc sa o hranesc pe micuta mea exclusiv de la san si creste asa de frumoasa!!! Chiar daca anul asta o sa fiu mireasa (am facut doar cununia civila cu sotul meu), nici prin cap nu imi trece sa incerc sa dau jos kilogramele luate in sarcina, in dauna pierderii lapticului.
Va doresc multa fericire si sanatate!!
Commento da roby
Inserito: March 3, 2010, 6:58 pm
Bellissimo articolo condivido tutto
Multumit pentru ta sfat!!!!!!!!!
te pup
Commento da alice
Inserito: March 4, 2010, 9:10 am
Doamne cat ma bucur de fiecare data cand apare o noua postare! De cate ori te citesc ma emotionez, tu chiar ai un har pentru a scrie Ralu. Eu nu sunt mamica, dar cand citesc despre emotiile si bucuriile pe care le traiesti cu baby Sami, imi dau lacrimile. Esti o femeie nu doar frumoasa ci si fosrte desteapta. Te admir si te citesc cu multa placere. Cred ca ar fi o idee buna sa scrii o carte…..am simtit eu ca pregatesti ceva in sensul acesta.(ssst, nu mai spunem nimanui , sa fie surpriza…..). Te pup si iti doresc tot binele din lume.
Commento da antonio
Inserito: March 4, 2010, 12:20 pm
Un salutone da Palermo.
Mondello vi manca?
Un bacione a voi tre, con affetto…….. Antonio.
Commento da Ioana
Inserito: March 4, 2010, 4:58 pm
Foarte frumos ai creionat sentimentul pe care il ai cand iti strangi puiul la piept si ii oferi lapticul atat de pretios!! Ai vazut ce se intampla cand copilului ii este foame? Lapticul incepe sa se adune si sa curga strop cu strop… E cu adevarat formidabil!!
Din pacate, sunt mamici care nu pot sa aiba asta…independent de vointa lor… si totusi asta nu le face sa fie mai putin mame decat noi. Trebuie sa ne gandim si la ele. Pana la urma, toate suntem mame, nu??
Commento da Miha
Inserito: March 4, 2010, 6:54 pm
Bravo Raluca! Ai scris un articol impresionant. Desi nu am copii am stat si l-am citit cu mare atentie si mi-a placut foarte mult. O adevarata “politica de sanatate” si sper ca multe mamici or sa iti urmeze sfatul. Ma bucur mult pentru “minunea” din viata ta si chiar daca nu am mai scris demult un comentariu sa stii ca iti urmaresc blogul tot timpul. Si ma bucur si mai mult cand impartasesti cu noi, cititorii tai, bucuriile tale:)
Astept cu mare interes urmarea…Esti un mare talent si o fata desteapta cum rar mai intalnesti Pe cand poze cu micuta Samira?
Te pup cu drag
Commento da Aissa
Inserito: March 6, 2010, 4:25 pm
Bravo, Miha! Iti impartasesc intru totul parerea: rar mai vezi o fata asa desteapta ca Raluca. Este chiar reconfortant sa stim ca mai exista si astfel de exemplare. Tine-o tot asa, Ralu!!!
Commento da Cecilia
Inserito: March 6, 2010, 10:00 pm
Buna Raluca.Am descoperit recent site-ul tau,cu totul intamplator , cautand si eu cele mai bune creme organice pt bebelicul meu…si …din una in alta am ajuns pe acest site.Am inceput sa citesc cu mare interes postarile tale,mai ales cele legate de bebei deoarece si eu sunt o mamika de un bebelas de 3 luni jumatate.Inteleg perfect ce spui si simti legat de toate “modificarile”care au aparut in viata noastra odata cu minunile cu care Dumnezeu a hotarat sa ne binecuvinteze.Si eu simt ca m-am abandonat intr-un fel pe mine, pe ceilalti si am ochi doar pentru minunea mea…Si parca orikat si orice as face tot nu e suficient…pentru printul meu.Parca ma simt vinovata pentru orice secunda in care nu sunt cu el,(asta si atunci cand “imi permit” sa mai fug pana la un magazin , sau in oras sa ii cumpar tot lui ceva).La fel ador si eu sa il tin la san,sa il vad cum ma priveste ku ochisorii lui mari si mirati si kum imi schiteaza cate un zambet…multumindu-mi parca in felul lui atat de special.Incerc sa ma limitez aici pentru inceput pentru ca deschizand aceasta cutie a pandorei despre bebe am tendinta sa nu ma mai opresc si nu as vrea sa par plictisitoare de la inceput:).As vrea te rog mult sa imi spui si mie cum ti-ai achizitionat produse de la Earth Mama Angel Baby fiindca eu am incercat si nu am reusit.De pe site-ul lor nu reusesc , si am incercat si de pe alte site-uri si la fel nu am reusit:(.Poti sa imi spui si mie te rog adresa site-ului de pe care le-ai achizitionat caci ma gndesc ca tot de pe net le-ai comandat,nu?Multumesc din suflet.Pucici dulci la bebelica ta
Commento da Alina lui R si F
Inserito: March 7, 2010, 12:13 am
Ce bine ca ai mai deschis ochii celor care “te citesc” si mai ales viitoarelor mamici..un articol scris cu multa sensibilitate si argumente!
Cum oare poate o femeie, o mama, sa refuze sa-si alapteze bebelusul la san?? Si totusi se intampla din ce in ce mai des. Ma intreb cum e posibil, cum de instinctul lor matern doarme..?!
Este atat de natural si atat de frumos sa alaptezi! Si ce satisfactie mai mare poate avea o mamica vazand ca micul sau odor creste pe zi ce trece, este sanatos, fericit si voios pentru ca laptele primit de la mama ii face atat de bine!
Eu, mai ales in primele luni, aveam o stare de beatitudine cand alaptam. Mi-am dat seama ca alaptatul nu-i face bine doar copilului ci in egala masura si mamei, este relaxant si calmant. Plus ca este si asa de usor: ai laptele mereu cu tine si micutul poate manca oricand si oriunde, nu sunt constrangeri.
Si in natura animalele isi alapteaza puii. De ce noi oamenii sa nu vrem sa fim in simbioza cu natura in care traim?
Commento da Cecilia
Inserito: March 7, 2010, 12:53 pm
Am mai prins cateva minute libere in timp ce bebelicul meu doarme si am mai tras cu ochiul pe site-ul tau…Caci parca de cand l-am descoperit ma atrage ceva la el ca un magnet…Ma tot gandeam eu de ce…Cred ca faptul ka ma regasesc atat de bine in descrierile tale , caci si eu sunt o mamika tanara(luna asta implinesc 26),si bebelicii nostrii sunt foarte apropiati ca varsta - eu am nascut in 21 noimbrie…deci cand ieseai tu din spital ku bebelica ta eu atunci intram:),stoarsa de emotii…
Probabil de aici ma regasesc atat de bine in descrierile tale despre bebe, sarcina,si minunea de a fii mame.
Iti dai seama ca maine vom petrece primul 8 Martie din viata noastra de MAMICI???Oare cu ce ne vor surprinde bebelicii nostrii maine???Sa ai un 8 MARTIE minunat!
Ps.eu nu reusesc sa comand de pe amazon.com…Oare de ce???As vrea tare mult sa ii cumpar acele creme la bebel dar nu stiu cum???Ms
Commento da Superficiala
Inserito: March 7, 2010, 2:59 pm
@ Cecilia: buna draga mea mamica! Ma bucur nespus ca te regasesti in trairile mele…redate aici tocmai pentru a relationa cu cei care poate trec prin experiente similare, sau se vor intalni la un moment dat in viata cu astfel de simtiri! Sa creasca voinic si sanatos puiutul tau…cu doua zile mai micut decat Samira…si vorba ta, un prim 8 Martie de Mamici cu cel mai dulce suras de bebelac!
Cat despre site, eu cumpar Earth Mamma Angel Baby, dar si California Baby (o alta linie fantastica!) de pe http://www.babyearth.com !
Te pup si pe curand!
Commento da spiridon liliana
Inserito: March 7, 2010, 4:00 pm
8 MARTIE,
La multi ani! Raluca ,la multi ani! baby Samira ,haide sa sarbatorim aici pe blogul tau ziua femeii,sa ne bucuram si sa ne uram sanatate,
primiti din partea mea toate doamnenele ce subscrieti pe acest blog numai bine de ziua internationala a femeii,La multi ani ! stimate doamne
Commento da julya
Inserito: March 8, 2010, 12:38 am
LA MULTI ANI RALUCA SI SAMIRA PENTRU 8 MARTIE:)
Commento da raluca
Inserito: March 8, 2010, 8:13 am
Yes! A venit primavara si pe Superficiala!
MAmi de Sami dulcica si bolfosica raspunde la comentarii!!!!!!!
LA Multi Ani principesselor ! Mai ales viitoarei femei, cocheta FOC! pUPI!
Commento da Roxana
Inserito: March 8, 2010, 9:03 am
LA MULTI ANI MAMICOOOO!!!!;))
Commento da roby
Inserito: March 8, 2010, 1:19 pm
BUON 8 MARZO a tuute le donne di SUPERFICIALA
multi ani tutolor
Commento da Cecilia
Inserito: March 9, 2010, 1:53 pm
Buna Raluca.Multumesc mult ca mi-ai raspuns, am intrat pe site-ul raspectiv http://www.babyearth.com si nu am reusit sa comand…:(Le-am trimis si un mail sa vad de ce nu reusesc, si am primit raspuns de la ei ka nu se pot face comenzi decat pe teritoriul SUA, pentru Romania , adica Europa nu fac livrari…Nu inteleg, u cum ai reusit sa comanzi???As fii vrut sa incerc acele creme de la Earth Mama Baby Angel si de la California Baby de care mi-ai spus si u, dar nu mai stiu cum sa le comand…Acum folosesc weleda, dar am vazut ca de exemplu crema pentru fundulet de la ei , care mi se pare ok, pe site-ul skin deep are la factori de risc gradul 4!Nu inteleg de ce atat de mult caci totusi sunt creme organice , nu???U ce parere ai?Scuze ca te stresez cu acest subiect dar sunt kam obsedata de chimicalele care si asa ne abunda viata , ma pasioneaza linile organice si mai ales pentru bebe, care saracutii au pielea atat de fina si tanara…E pacat sa ii sufokam ku atatea chimikale continute in cremele de corp , cele de fundulet sau gelurile de dus.Am inteles ca u ai folosit Earth mama si california baby si ti se par bune, nu
???Nu stiu de ce nu reusesc sa le comand…In Romania e asa de greu sa gasesti ceva , de organik nici nu mai vorbim…Multi nu fac diferenta nici intre organic si natural…Pana akum ma aprovizionam cand plecam din tara, dar acum cu bebele nu stiu cand mai ajung eu sa mai plec din tara…Sper ca poate vom reusi sa mergem in vacanta undeva cu el, daca e ok , prin august…Apropo de zburat , am inteles ca ai zurat cu avionul cu bebelica ta???Cum a fost, ok?Caci si despre zbor sunt atatea pareri ba ka e bine, ba ka nu e bine numai nu stiu de la ce varsta…In fine…Sar de la una la alta….Dar indraznesc asa incet , incet sa visez la un plan de vacanta in 3 si de asta…
Scuze inka odata, pupici multi !
Commento da KARFE
Inserito: March 10, 2010, 4:37 pm
Raluca, 2 ani i-am dat baietelului meu sa suga.Daca i-as da ar trage si acum(are 6ani).Dar pana la 4 ani nu i-am dat antibiotic.Un copil f. sanatos,multumim lui D-zeu.Tot conceput intr-o seara de Valentine”s day.Tot cu un prenume arabesc.(am stiut ca ai sa-i pui numele Samira sau Samara de cand ai spus initiala,stiindu-ti atractia ptr.lumea araba)
Cecilia poti comanda cele 2 brand-uri de pe drugstore.com.Eu de 1 an de zile comanda de la ei.Ptr. Karim am folosit Aveeno baby.
Commento da Superficiala
Inserito: March 10, 2010, 11:22 pm
@ Julya: draga mea iti multumesc si pentru blogul recomandat, mi-a placut nespus “Viata prin balonul roz”! Incredibil, baietelul lor s-a nascut doar cu cateva zile dupa Samira!
@ Karfe: ce frumos, Karim!…si ca Sami, de Valentine’s Day !! Simpatic cum mi-ai ghicit intentiile de nume 
Commento da Rox
Inserito: March 12, 2010, 4:59 pm
Am savurat gandurile tale in ce priveste alaptarea! Ma bucur sa aud si de vedete care alapteaza cu drag si placere! Felicitari!
Poate in luna august te alaturi consilierilor in alaptare in Saptamana alaptarii, Bucuresti - editia a 2 a pentru a incuraja mamele sau pe 3 oct. - la breastfeeding quintessence. Ce zici?
Este o necesitate ca vedetele din Romania (si nu numai) sa fie pro-alaptare.
Commento da miha
Inserito: March 13, 2010, 8:39 pm
sunt intru totul de acord cu tine, desi eu nu am fost binecuvantata cu prea mult lapte matern. am alaptat doar 3 luni. poate a fost si vina mea ca mi-am pierdut laptele, nu m-am luptat destul de mult cu mine si cu greutatile vietii(noi am avut o mare problema la nastere-circulara de cordon, era sa-mi pierd copilul). eram foarte speriata, ingrijorata dupa cele intamplate, si poate asta a fost cauza pierderii laptelui. mi-a parut foarte rau, auzisem de acea legatura speciala intre mama si copil, si de beneficiile alaptatului. dar, multumesc lui dumnezeu, adrian este sanatos si plin de viata, in curand va implini 3 anisori. daca voi mai avea un copil sunt sigura ca voi incerca sa-l alaptez o perioada mai lunga.
numai bine tuturor!
Commento da RalucaI
Inserito: March 14, 2010, 5:50 am
BUna, Ralu! In primul rand, scuze pentru delasare, dar…Tudor e acum in brate la mine!!!!!!!!! Am lacrimi in ochi citind ce ai scris si o sa intelegi dupa ce o sa-ti descriu pe scurt patania mea. Asadar, dragostea mea si darul nostru de la Dumnezeu avrut sa vina cu 3 saptamani mai devreme. Totul ok pana aici, daca nu ar fi existat lipsa de caracter (ca sa nu fiu injurioasa) a ginecoloagei care mi-a urmarit sarcina, care a refuzat sa vina la nastere pe motiv de…Sinaia, nerecomandandu-mi niciun alt medic…Anyway…dupa 10 ore de travaliu aveam dilatatie abia 2, cu toate pastilele si perfuziile posibile! Asadar…cezariana de urgenta pe motiv de membrane rupte si lipsa dilatatie. Insa…de atata efort, ingerul meu a facut hipoxie si detresa respiratorie si asa am ajuns sa traiesc cosmarul vietii! Cu o lipsa totala de respect fata de efortul si experienta mea, mi se spuneau doar aspectele negative, cat e de rau copilul, sa nu-mi fac sperante prea mari, etc. Bebe a fost pus la oxigen, perfuzat si mi s-a spus sa asteptam. Din pacate, eu nu aveam lapte, caci dupa cezariana e mai greu, dar am insistat. Ma mulgeam ca o nebuna, band zeci de litri de ceai pentru lactatie, avand sentimentul ferm ca laptele meu va face un miracol. Mi se spunea ca nu mananca, primind doar 5 ml de lapte formula la 3 ore! Dar,Dumnezeu a facut minunea si a patra zi dupa operatie a venit lapticul! Si…soc pentru intreaga sectie de neonatologie, lasandu-le cu gura cascata pe madamele bune de pus in borcanul cu muraturi: dragostea mea a papat 30 de ml la o masa si mai ca ar mai fi fost loc daca mai era laptic! Am continuat inca 2 zile la terapie intensiva, ajungand la 50 de ml de laptic la masa, pana cand…bebe a vrut sa suga!!! Alt soc pentru madame! Ca nu e posibil ca un prematur sa aiba asa forta! A doua zi ieseam din spital!!! Asadar, te sustin INTRUTOTUL! laptele matern e VIATA!Iar noi am trait asta pe propria piele! Si acum, Teulin Divin asa cum il alint eu, isi ia dreptul oricand si de oricate ori vrea el! Si nici prin cap nu-mi trece sa scimb ceva! In final, iti trimit toata admiratia mea, o imbratisare din tot sufletul si scuze pentru romanul pe care il postez! Te pup!
Commento da Superficiala
Inserito: March 15, 2010, 6:46 pm
@ Rox: ma bucur ca am descoperit blogul tau, mi-as fi dorit sa am acces la atatea informatii despre alaptat mai din timp- am avut si eu unele dificultati dar nu am renuntat!…Iti multumesc pentru invitatie, daca voi fi in tara o onorez cu placere. Multe salutari tuturor super-mamicilor de pe “atasatlasanulmamei”!
@ Miha: sa-ti traiasca voinicul…imi pare rau ca ai suferit, dar v-a ajutat Dumnezeu…si acum te poti gandi la al doilea bebe! Eu asa m-am convins, ca si cateva luni, sau cateva saptamani, sunt mai bune decat nimic! Multa sanatate!
Commento da Superficiala
Inserito: March 15, 2010, 7:22 pm
@ Raluca I: scumpa PROASPATA MAMICA, sa stii ca m-am gandit la tine in repetate randuri, presupunand ca micul Tudor a venit pe lume…am citit cu strangere de inima prin cate ai trecut dar slava Domnului, cu miracolul laptelui de la pieptul tau ti-ai intarit copilasul care s-a zorit sa va cunoasca!!!
Iti multumesc ca ne-ai impartasit experienta ta- dramatica dar cu final fericit!- mai ales ca este una intensa si pozitiva, de luat in seama pentru cine stie cate viitoare mame!
Mi s-a parut groaznica atitudinea celor din sectie, care in loc sa-ti insufle curaj si sa te sustina au ales sa te “pregateasca” pentru ce e mai rau…cata inconstienta si cruzime! Bravo tie ca ti-ai ascultat instinctul de mama, este emotionant de imaginat ziua cand in sfarsit l-ai tinut la san si Tudor s-a adapat pe-ndestulate la izvorul vietii….Va imbratisez infinit si astept poze cu mandretea pe raluca_zenga_star@yahoo.it
Scrie-mi mereu, e o placere!!!
Commento da zuza G
Inserito: March 16, 2010, 11:24 am
Draga mea, ai primit un premiu aici: http://divadecarton.blogspot.com/2010/03/venit-primavara-cu-premii-uraaa.html
Felicitari! Il meriti cu varf si indesat!
Te pup
Commento da roby
Inserito: March 16, 2010, 6:51 pm
hanno ragione per il premio
felicitari!!!!!!
aspettiamo il prossimo articolo
pupici pentru baby Sami e qualche fotooooooo
un grande abbraccio family zenga
Commento da antonio
Inserito: March 17, 2010, 5:35 pm
Ciao Walter, hai prenotato per Madrid?
Sono convinto che quest’anno se abbiamo anche l’1% della fortuna del Bilan andiamo in finale.
SCUSA RALUCA SE SCRIVO NEL TUO BLOG MA IL SITO DI WZ E’ CHIUSO
Ciao a voi tre. Antonio.
Commento da spiridon liliana
Inserito: March 17, 2010, 6:40 pm
e adevarat ca mister va antrena in arabia?
Commento da maviprincess
Inserito: March 17, 2010, 11:19 pm
Buna draga mea,
Nu am mai dat demult pe blogul tau (mi-a fost dor sa il citesc), am trecut printr-o perioada stresanta si ocupata, merg mai nou la scoala sa invat limba olandeza, in sfrasit, m-am decis ca vreau sa o vorbesc impecabil. 
Asta ma face sa ma si mandresc nitel, ca am mai adaugat o noua limba la celalalte pe care le vorbesc mai mult sau mai putin bine, heheh.
Chiar ma gandeam la un post in care voi citi despre cum o sa vorbesti cu bebe, si probabil Samira va vi un copil triling. Ce minunat. Imi vei fi sigur o sursa de inspiratie. Ma fascineaza copiii care invata de mici cate doua/trei limbi, e o fereastra larga spre lume ce li se deschide devreme!
M-am bucurat nespus de pozele cu ea, e superba si are niste ochi sclipitori si adanci in care te scufunzi, o minune de printesa.
Mi-au placut mult si pozele lui Walter de la Beirut, o asemenea calatorie, fie si virtuala e bine venita, am nevoie de o vacanta, mai ales ca acum sunt scolarita, visez la cantecul lui Corina Chiriac, “Ce mica-i vacanta mare” in permanenta, hahahha.
Te pup dulce si ma gandesc la voi,
Pe curand.
ps:
sora mea are si ea un bebe in burtica si acum sunt o matusica, care abia asteapta sa isi vada nepotelul sau nepotica in septembrie. Trec prin emotiile sora-mii si parca ma incearca un sentiment de “vreau sa am un pui sa il strang in brate”.
Commento da Superficiala
Inserito: March 19, 2010, 4:57 pm
@ Zuzele: multumesc imi plac premiile …si “auguri” pentru Zuza O!!!
@ Roby: sisisi arrivano le foto!
@ Antonio: caro amico palermitano, ti posso anticipare che tra poco potrai scrivere direttamente sul sito del Mister (work in progress!) ….in tanto mangia una fetta di Sette Veli anche per noi!
@ Liliana: draga mea, putintica rabdare…si pe MOV va aparea viitoarea destinatie a familiei-beduine
Commento da Superficiala
Inserito: March 19, 2010, 5:04 pm
@ Maviprincess: mi-a fost dor de tine draga mea olandeza! Dupa cum vezi, de cand cu Baby Sami blogul meu a mers la pas de melc, asa ca ma bucur ca nu ne-ai uitat…
Matusico, si tu ai toate sansele sa ai un bebe poliglot (romana, turca, olandeza…engleza, oho!)…astept fericele anunt! Ma bucur pentru surioara ta…va imbratisez!
Commento da Diana
Inserito: March 19, 2010, 9:26 pm
Am alaptat pana a implinit fetita 13 luni. Cele mai frumoase clipe din viata. As mai alapta si acum. Sa-ti tii copilul la san…nu exista ceva mai frumos. Nu a baut niciodata lapte praf. E sanatoasa tun si foarte precoce. Iar eu sunt fericita. Raluca, sa o alaptezi la cerere si cat mai mult. E cel mai frumos cadou pe care i-l poti face. Iar cu statul acasa, e mai greu, da, e obositor, dar amintirile acestei perioade vor ramane pana la sfarsitul vietii, vor fi cele mai importante, restul se duc, se uita. Sa fie sanatoasa, iar tu sa o cresti frumos. Imi place cum scrii.
Commento da spiridon liliana
Inserito: March 20, 2010, 7:52 am
Acum inteleg de ce ne pregatesti initiinde-ne si pe noi in lunea araba,caci asta ar fi urmatoarea destinatie a fam.zenga si mai cred ca nimic in viata nu e intamplator (vizavi de numele ales fetitei)mai ales ca atunci nu se stia locatia viitoare.Ce zici ?!
Commento da RalucaI
Inserito: March 22, 2010, 10:40 am
Buna din nou, draga mea, indraznesc sa spun, prietena. E drept ca trauma pe care am trait-o si-a pus deja amprenta pe sufletul si pe amintirile mele, ca sa nu mai vorbesc de severa depresie post partum cu care ma lupt si acum de bietul sot se simte ca intr-o ecranizare proasta a unui roman de Kafka! Dar…ne luptam…bebe cu colicile, mama cu depresiile si tata cu ambii! Anyway…admirabil post-ul, mai ales ca ridica probeme care mi se pare extrem de topical cum zice englezul, cum ar fi luatul in brate! Ar fi foarte bine de analizat care sunt beneficiile contactului fizic cu copilul in dezvltarea sa psiho-somatica. Cred cu tarie ca e un mare plus, mai ales ca anii de practica in orfelinate mi-au dat dreptate: problemele psihologice, emotionale, cognitive si chiar motrice sunt potentate de lipsa afectiunii si a contactului cu copilul (sau produsul de conceptie cum este numit grotesc in medicina!!!). Asadar, tine-o pe Sami in brate cat poftesti si dragaleste-o dupa placul inimii! Eu nu as renunta pentru nimic in lume la sentimentul pe care il am cand ii simt respiratia ingerului meu cum imi gadila obrazul cand se odihneste strengar pe umarul meu! Va pup pe amandoua si bafta in noua provocare familiala! Se pare ca avem traiectorii similare! Si noi ne imbarcam la un nou drum…profesional. Tati inainte si noi dupa el!!!!
Commento da RalucaI
Inserito: March 22, 2010, 10:43 am
Dupa 4 saptamani de nopti nedormite facem si un dezacord de toata frumusetea…mi se par!!! Iar dezvltarea este in mod cert dezvoltarea!
Commento da Superficiala
Inserito: March 23, 2010, 10:04 pm
@ RalucaI : scumpa mea prietena (unde e indoiala aici?!) mare grija cu starea de anxietate a primelor saptamani dupa nastere creata de oboseala, de avalansa de emotii si responsabilitati…cu depresia nu e de glumit (desi eu sper sa fie vorba doar de “baby blues”, inevitabila zic eu si pentru cele mai puternice dintre noi!) …incearca sa te odihnesti si nu ezita sa te lasi ajutata de cineva din familie, o prietena cu experienta, sotul cat poate…Imi dau seama ca e foarte greu, mai ales dupa ce ai trait la nastere…
Cat despre calmarea colicilor, ai incercat cu tehnica numita “swaddling” (sa tii copilul infasat intr-o paturica atunci cand plange si nu reuseste sa adoarma), cu “white noise” in fundal (un radio pe frecventa fara post, aspirator, phon, orice suierat sau vajait care imita zgomotul din uter), o suzeta (nu degeaba se numeste “pacifier” in engleza, are efect linistitor) si leganat ritmic? Toti acesti factori COMBINATI s-ar putea sa dea efecte (in cazul meu a functionat!)…eu asa iti doresc!
Astept vesti imbucuratoare….si forta si curaj mamico!
Pupici multi lui Tudor cel voinic!
Commento da Rox
Inserito: April 6, 2010, 2:59 pm
Primim salutarile cu drag!
Si eu ma bucur ca te-am “descoperit”. Chiar ai fost o ….surpriza!
Felicitari!
Commento da Maria M.
Inserito: April 15, 2010, 8:37 am
Draga Raluca,
E pentru prima data cand intru pe site-ul tau si prima data cand comentez pe un forum. Ma bucur ca o fac aici insa, unde am atatea in comun cu tine si cu multe alte mamici. Cu cativa ani in urma eram considerata o mama demodata, pentru simplul fapt cam am decis sa ma ocup in exclusivitate cresterii copiilor mei. Bunicile, din pacate, erau prea departe, iar ajutorul unei bone l-am refuzat cu vehementa asa ca am preferat sa stau eu cu ei, chiar daca 4 ani de zile am stat numai acasa. I-am alaptat pe fiecare cate un an, fara nici un supliment artificial, si doar dintr-un san. Doar unul a fost pe placul lor si le-am acceptat mofturile. Chiar daca dupa intarcare am fost nevoita sa-mi fac o reconstructie la sanul “cisterna”, intrucat devenise suparatoare diferenta… Oricum, sunt mandra ca am reusit sa-i alaptez, iar acum sunt extrem de fericita de felul in care au evoluat baietii mei. Cel mare are 6 ani si un pic, iar cel mic 3 ani si un pic. Ma bucur ca mai intalnesc mamici constiente de beneficiile atat ale laptelui matern, cat si ale alaptatului in sine. Toate prietenele mele au preferat sa nu-si “maltrateze” sanii si sa-si reia viata sociala dupa primele trei luni de la nastere, iar pe mine m-au compatimit… N-am incercat sa le contrazic, intrucat ar fi fost in zadar… Si numai o mama ca tine si asemeni altora prezente aici pe forum stiu ce inseamna asta. Imi permit sa atasez aici, pentru o mai multa informare, un articol citit recent http://latimesblogs.latimes.com/booster_shots/2010/04/breastfeeding-costs-support.html
Si de-asemenea, imi mai permit sa va dau tuturor un sfat. De la varsta de un an, ar fi de preferat sa combinati laptele pe care-l dati piticilor cu lapte de capra. E extrem de sanatos. Se presupune ca seamana foarte mult cu laptele matern, dupa cel de iapa, cica…:) E mai greu de procurat, insa merita efortul. Eu l-am introdus baietilor mei in alimentatie de cand aveau un an si am fost ferita de boli de plamani, de boli in general. Sunt convinsa ca si acest lapte a contribuit la imunizarea lor.
Salutari tuturor, nervi de otel si sanatate multa voua si copiilor vostri!
Commento da Great Baby Products
Inserito: April 21, 2010, 3:14 am
Fantastic article! Breastfeeding is indeed important even before and until now. Mothers should take time to breastfeed their children to pass on a sort of antibodies that would help babies fight certain illnesses.
Pingback da Ce am mai citit interesant (3) | Adelle
Inserito: June 4, 2010, 8:30 am
[…] ** Comentarii foarte echilibrate despre timpul petrecut la sanul mamei. Nu ma pricep la fotbal si nici nu sunt la curent cu stirile mondenee, dar am impresia ca Zenga e un nume monden. Am fost placut impresionata sa citesc acest articol. La sanul mamei – R Zenga […]
Commento da AndaS
Inserito: September 4, 2010, 6:49 am
Salutare Raluca! Citesc cu mare placere blog-ul tau mai ales ca si eu sunt fascinata de lumea araba. Pana acum am fost doar o cititoare “din umbra” insa acesta postare despre alaptatul bebelusului m-a emotionat foarte mult. Si eu mi-am alapat fetita pana la 2 ani din care primele 6 luni a fost harnita, dupa recomandarea medicului, EXCLUSIV cu lapte matern (nu apa, nu supe, nimic :). Beneficiile sunt imense asa ca mamici alaptati fara sa va mai ganditi la altceva decat la minunatul dar al alaptarii. Te felicit si iti doresc multa sanatate si bucurii alaturi de cei dragi. Ai o familie superba. Te pup, Anda (Santa Barbara , CA)
Scrivi un commento